GALERIE FOTO: Cum se curăță apele Dâmboviței. Cu cât scade poluarea după ce apa trece prin două tipuri de epurare

Epurare mecanică, epurare biologică, grătare rare, pompare, grătare dese, desnisipatoare – toți acești termeni fac parte din procesul prin care apele uzate de bucureșteni sunt curățate în Stația de Epurare de la Glina, la 12 kilometri sud de București.

De cum intri pe platforma de la Glina te întâmpină un  miros persistent de canal. Chiar dacă toate utilajele sunt noi, mirosul de la apa murdară pătrunde peste tot.  Pentru a arăta așa cum sunt în prezent, apele Dâmboviței trec prin două faze de epurare: cea mecanică și cea biologică.

FOTO: GÂNDUL/ Apa uzată din București întră prima dată la grătarele rare

Experții de la Apa Nova, compania care a câștigat în urmă cu un an și jumătate contractul pentru epurarea apelor de la Primăria Capitalei, spun că apa ce intră la Glina  are nevoie de un timp total de tranzit de 8-10 ore pentru a fi purificată.

Circuitul apei începe cu epurarea mecanică,  în zona grătarelor rare, care au ochiuri de 50 milimetri și prin care se îndepărtează materiile din apă mai mari de 50 de milimetri. De aici, se strâng zilnic două containere de mizerie.

„Uneori în zona grătarelor rare ajung obiecte mari pe care bucureștenii le aruncă  în apă – de la electrocasnice până la animale de mici dimensiuni, materiale textile sau lemne”, explică Dan Șerbănoiu, director de comunicare la Apa Nova.

Apa uzată a Bucureștiului ajunge la Stația de Epurare de la Glina cu un volum mediu de 11,5 mc/s. Însă, nu tot acest volum este curățat de impurități.

FOTO: GÂNDUL/ Experții de la Glina spun că bucureștenii aruncă de multe ori obiecte mari în apă

„În stație se pot prelua în mod uzual în jur de 8-10 mc/s. Din aceștia 5 metri cubi  se pot epura doar mecanic, iar ceilalți 5 mc se pot epura și biologic. Adică o parte din apă este curățată numai mecanic fără niciun fel de intervenție, iar cealaltă se tratează și chimic”, arată Radu State, director la departamentul de canalizare de la Apa Nova.

După ce  toate obiectele de mari dimensiuni sunt oprite la grătarele rare, apa ajunge în zona pompelor, unde volumul este pompat în adâncime la o diferență de nivel de 10 metri. Urmează faza grătarelor dese, ceea ce înseamnă că unghiurile dintre grătare sunt de șase milimetri și astfel tot ce nu a putut fi oprit în zona grătarelor rare va fi îndepăratat aici.

După ce trece de zona grătarelor, apa  ajunge la desnisipatoare, unde se elimină particulele de dimensiunea nisipului și unde stă în medie șapte minute. Apoi se trece în ultima fază a epurării mecanice, cea a decantoarelor primare  unde nămolul  din apă se sedimentează și este folosit pentru producerea de biogaz.

„Nămolul de la Stația de la Glina este folosit la producerea biogazului care asigură 50% din necesarul de energie electrică”, spune Radu State. După epurarea mecanică, jumătate din apa astfel curățată se întoarce în Dâmbovița. Specialiștii spun că poluanții principali scad cu 40%.

Cealaltă jumătate din cantitatea de apă intră la epurarea biologică. Ceea ce înseamnă că apa intră în șase bazine, dintre care două de recirculare a nămolului și patru pentru aerare. Mai există un al șaptelea bazin de precipitare biologică a fosforului.

FOTO GÂNDUL/ În zona grătarelor dese sunt oprite obiectele ce au cel mult 6 milimetri

„Scopul epurării biologice este ca prin hrana bacteriilor cu materiile poluante din apă să se descompnună compușii periculoși într-unii nepericuloși, iar astfel rezultă  biomasa”, arată Dan Șerbănoiu. Apa trece apoi în decantoarele secundare, unde se depune nămolul secundar.

„Față de cum intră în stație, apa care se reîntoarce în Dâmbovița este cu 60-70% mai puțin poluantă”, precizează directorul Radu State.

Tot acest proces prin care apa din Dâmbovița este curățată face parte din prima fază a de finanțare a stației de epurare Ape Uzate de la Glina, ce provine din  fonduri nerambursabile ISPA (Instrumentul pentru Politici Structurale de Pre-Aderare) acordate de către Comisia Europeană, împrumuturi obținute de la Banca Europeană de Investiții și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare de către Primăria Municipiului București și garantate de Guvernul României.

Proiectul ISPA pentru reabilitarea stației de epurare a Municipiului București  prevede epurarea completă a  aproximativ 38% din debitul estimat a fi colectat în rețeaua de canalizare orășenească pe timp uscat și epurarea parțială a debitului suplimentar, în caz de precipitații. Etapa I a proiectului a avut o valoare totală de 108.300.000 euro.

A doua faza proiectului cuprinde investiții conexe în zona colectorului de apă, dezvoltarea epurării biologice și construirea unui incinerator pentru tratarea namolului rezultat in urma procesului tehnologic.

Până  2015 este prevăzut ca tot volumul de apă uzată care ajunge la Glina să fie curățat înainte de a ajunge în Dâmbovița.

Construcția stațiiei  de la Glina a început la mijlocul anilor 80 de către Nicolae Ceaușescu, însă a fost oprită la Revoluție. Lucrările au fost reluate abia în 2007, cu bani de la Uniunea Europeană. 

În  11 iulie 2011 Apa Nova a preluat proiectul pentru o investiție de  23 milioane lei până la sfârșitul anului 2012.

Până să pornească stația de la Glina, Bucureștiul avea  un sistem de canalizare care aduna apele uzate menajere, pe cele industriale, precum și apa de ploaie, ape care apoi ajungeau direct  în Dâmbovița.

FOTO GÂNDUL/ După ce a fost epurată mecanic jumătate din apa de la Glina se întoarce în Dâmbovița

FOTO GÂNDUL: Stația de Epurare Ape Uzate Glina

FOTO GÂNDUL: Stația de Epurare Ape Uzate Glina

FOTO GÂNDUL: Stația de Epurare Ape Uzate Glina