POVESTE URBANĂ: Casa Melik, una dintre cele mai vechi din București

POVESTE URBANĂ: Casa Melik, una dintre cele mai vechi din București
Publicat: 21/07/2014, 16:27
Actualizat: 01/02/2019, 21:15

Citește mai multe povești din campania Poveste urbană

Printre străduțele înguste și pline de povești arhitecturale de lângă Armească, pe strada Spătarului, numărul 22, într-o grădină luxuriantă, cu flori galbene, albe și roșii, se „ascunde”, cu discreție, una dintre cele mai vechi case din București, după cum afirmă mai mulți specialiști.

Față de alte monumente istorice din București, Casa Melik a beneficiat de renovare, una având loc în 1970, iar cea mai recentă în 2009, după cum au povestit pentru MEDIAFAX reprezentanți ai Muzeului Theordor Pallady, care funcționează în acest imobil.

Casa Melik este reprezentativă pentru arhitectura tradițională românească prin cerdacul de la etaj, închis cu geamuri, scara interioară din lemn și acoperișul cu streașină lată.

Construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, casa a aparținut, probabil, unui mare dregător din Țara Românească, iar după moartea acestuia a fost cumpărată de Kevork Nazaretoglu, un bogat negustor armean. Aceasta renovează casa în 1822, făcând mici adăugiri și modificări interioare, dar păstrând neatinse zidurile principale.

Agop, unul dintre fiii lui Kevork Nazaretoglu, va primi la căsătorie această casă ca dar din partea tatălui său. Unica sa moștenitoare, Ana, se va căsători cu Jacob Melik, care a studiat arhitectura la Paris cu celebrul arhitect Henri Labrouste. După câțiva ani de ședere în capitala Franței, acesta se întoarce în 1844 în țară, la invitația ministrului de interne Barbu Știrbei.

Agop Nazaretoglu și Jacob Melik se numără printre sprijinitorii acțiunilor revoluționare de la 1848. Totodată, Jacob Melik a făcut parte ca traducător dintr-o delegație formată din Ștefan Golescu, Nicolae Bălcescu, Ion Brătianu, care urma să prezinte la Constantinopol doleanțele țării. În timpul exilului, Jacob Melik va publica la Paris lucrarea „L’Orient devant L’Occident”.

Întors în țară în 1857, după nouă ani de pribegie, el găsește casa în ruina, dar o repară, păstrându-i stilul original. După moartea soțului, Ana va lăsa prin testament casa comunității armenești pentru a face din ea „un azil de văduve sărace”. În 1913, casa este distrusă de un incendiu în care își va afla sfârșitul însăși proprietara.

Un nepot al familiei Melik, Eugen Melik, va comanda în 1920 restaurarea clădirii arhitectului Paul Smărăndescu, lucrare menită a îndeplini dorința testamentară a Anei.

În 1969, parohia bisericii armenești donează casa Melik, împreună cu terenul din jur, Consiliului Popular al Municipiului București. După o nouă renovare, imobilul va găzdui, începând cu 1971, colecția soților Serafina și Gheorghe Răut.

Și în prezent Muzeul Theodor Pallady adăpostește colecția soților Serafina și Gheorghe Răut, în cadrul căreia se evidențiază câteva pânze semnate de Theodor Pallady, precum și un fond important de peste 800 de desene și gravuri ale pictorului român, reprezentative pentru perioada lui pariziană. Acestea sunt expuse periodic în serii tematice.

Gheorghe Răut, director al filialei Băncii Marmorosch Blank din Paris și cunoscut colecționar de artă, a fost prieten și admirator al lui Theodor Pallady, pe care l-a găzduit în locuința lui din Place Dauphine, numărul 12. După întoarcerea artistului în România, Răut i-a păstrat desenele și picturile din atelier, pe care le-a donat statului român la sfârșitul anilor ’60, împreună cu propria colecție de artă.

Alături de lucrările lui Pallady, colecția soților Răut prezintă pictură europeană din secolele XVI-XIX (franceză – Lubin Baugin, Edmond Aman Jean, Carolus Duran, olandeză – Jan van de Cappelle, engleză, spaniolă, românească), sculptură antică greco-romană, egipteană, indiană, dar și sculptură renascentistă italiană și franceză, textile, piese de mobilier, ceramică orientală și alte obiecte de artă decorativă.

Prin diversitatea ei, colecția întregește perspectiva asupra colecționismului românesc și european de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

În ce condiții o construcție este declarată monument istoric și cum este protejată

Principalele criterii pentru ca o construcție să fie declarată monument istoric sunt vechimea, raritatea într-o localitate, zonă sau regiune, reprezentativitatea pentru un stil, un curent artistic, o perioadă istorică și valoarea memorială – legată de personalități, evenimente sau momente din istorie, valoarea de mărturie.

Astfel, vechimea trebuie să fie de 50 de ani sau mai mult. Cu cât este mai veche, cu atât este mai valoroasă pentru că pe măsura trecerii timpului s-au păstrat puține construcții similare din aceeași perioadă.

Pentru fiecare monument istoric se instituie zona sa de protecție. Zona de protecție din jurul unui monument este o porțiune de teren delimitată și trecută în regulamentul local de urbanism pe care nu se pot face construcții, plantații și alte lucrări care ar pune în pericol, ar polua, ar diminua vizibilitatea, ar pune în pericol eventualele vestigii arheologice subterane aflate sub sau în imediata vecinătate a monumentului. Se poate spune că este o zonă-tampon între monument și mediul înconjurător.

Pe de altă parte, monumentele istorice sunt protejate indiferent de regimul lor de proprietate sau de starea lor de conservare, potrivit legii de protejare a monumentelor istorice. Exproprierea pentru cauza de utilitate publică a monumentelor istorice și a zonelor de protecție a acestora sau instituirea unor servituți poate fi inițiată și aplicată numai cu avizul Ministerului Culturii. Desființarea, distrugerea parțială sau totală, profanarea, precum și degradarea monumentelor istorice sunt interzise și se sancționează conform legii.

De asemenea, intervențiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza și cu respectarea avizului emis de către Ministerul Culturii sau, după caz, de serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii. Astfel, intervențiile ce se pot efectua asupra monumentelor istorice sunt toate lucrările de cercetare, conservare, construire, extindere, consolidare, restructurare, amenajări peisagistice și de punere în valoare care modifică substanța sau aspectul monumentelor istorice, executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice, amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcții de protecție, piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne pe și în monumente istorice, schimbări ale funcțiunii sau destinației monumentelor istorice inclusiv schimbările temporare, strămutarea monumentelor istorice și amenajări de căi de acces pietonale și carosabile, utilități anexe, indicatoare, inclusiv în zonele de protecție a monumentelor istorice.

Ce spun specialiștii despre protejarea clădirilor vechi

„Monumentele istorice din România nu sunt protejate. Șansa de a fi protejate este una conjuncturală, ocazională, chiar dacă există reguli, ele nu au acoperire în bugetele acordate de Guvern sau în politica administrației în relație cu posesorii de monument istoric, categoria cea mai defavorizată sunt monumentele istorice deținute de persoane fizice cărora li se aplică deseori măsuri discriminatorii (acces limitat la proiecte europeene, dezinteres și suspiciune din partea autoritățiilor datorate statutului proprietății). Protecția unor monumente istorice este în mod evident rezultatul unor interese politice și mai puțin criteriul valorii sau al necesității reale de intervenție. Deseori falsificarea datelor statistice sau inexistența lor generează informații eronate în ceea ce privește situația reală a parcului de clădiri și situri protejate din România. Este de remarcat cu titlu de excepție că în ultimul timp organizații și asociații de timp ONG sunt mai active decât administrația”, a declarat, pentru MEDIAFAX, Șerban Sturdza, președinte al Ordinului Arhitecților București.

De asemenea, acesta a precizat că există multe clădiri monument istoric sau situri protejate care se află în situația unor procese interminabile în această perioadă, care pot ține și 20 de ani, iar legea interzice intervenția asupra unui monument. Potrivit acestuia, legislației pentru protejarea monumentelor din România îi lipsește „un aparat administrativ corect dimensionat, descentralizare, accesul liber al specialiștilor arhitecți la proiectele de restaurare, eliminarea mafiei din domeniu (proiectare, construcție, supraveghere)”.

În România, pentru stimularea protejării monumentelor istorice, proprietarii persoane fizice care realizează pe cheltuială proprie, integral sau parțial, lucrări de întreținere, reparare, conservare, consolidare, restaurare, punere în valoare, precum și programe și proiecte culturale beneficiază, în condițiile legii, de reducerea cu minimum 50% a cuantumurilor impozitelor și a taxelor aferente acestor lucrări cuvenite bugetelor locale.

Cum își protejează alte țări monumentele

În Franța, Guvernul alocă anual circa un miliard de euro pentru restaurarea monumentelor istorice. La această sumă se adaugă bugetele comunităților locale. Bruno Decaris, arhitectul șef al monumentelor din Paris, a relatat într-un interviu că pentru a păstra clădirile de patrimoniu, „în primul rând, încă din 1913, există o lege a monumentelor istorice care definește drepturile și obligațiile proprietarilor acestor clădiri și a administrației locale și centrale”.

Astfel, proprietarul este obligat să mențină clădirea într-o stare bună și dacă nu o face, „Guvernul îl obligă să o facă”. În Paris, cele mai multe clădiri monument sunt proprietate publică, doar 20% fiind proprietate privată. Astfel, pentru cele 80% dintre clădirile monument este ușor să fie menținute pentru că „Guvernul are resursele necesare”. De asemenea, pentru proprietarii privați, statul subvenționează 75% din valoarea lucrărilor, 50% de la Guvern, 25% de la administrația locală, iar ceilalți 25% sunt plătiți de beneficiar.

De asemenea, în Marea Britanie, proprietarul unei clădiri monument are obligația să o mențină în bune condiții, iar în condiții extreme, Primăria ia cladirea, o repară și apoi lucrările trebuie plătite de deținător. Totodată, proprietarii de clădiri monument pot primi înapoi contravaloarea TVA-ului aferent sumei cheltuite pentru reparații.

În România, sistemul de încurajare financiară a proprietarilor spre păstrarea și punerea în valoare a clădirilor de patrimoniu deținute de aceștia este deficitar, neexistând vreo facilitate fiscală pentru proprietarii de clădiri din zonele construite protejate, atunci când ele nu sunt monumente, iar pentru monumente se acordă facilități – insufiente – doar dacă sunt locuințe.

Povestea Casei Melik face parte din proiectul „Poveste Urbană, lansat de Fundația pentru Educație și Dezvoltare MediaPro, cu sprijinul ING Bank, și care își propune să scoată la lumină, cu ajutorul publicului, casele vechi, adevărate monumente istorice, pierdute în zgomotul cotidian.

Poveste urbană” este o invitație către public să descopere casele vechi, cu valoare arhitecturală, din marile orașe ale României (București, Brașov, Iași, Cluj, Timișoara, Craiova și Constanța), care sunt neglijate sau pierdute în zgomotul și agitația citadină. Publicul este invitat ca în lunile iunie – august 2014 să fotografieze casele vechi, cu potențială valoare istorică, și să încarce fotografiile online , pe platforma www.povesteurbana.gandul.info. Acestea se vor regăsi și pe pagina de Facebook „Poveste Urbana„.

Pe lângă fotografie, alături de adresă și câteva informații (opționale) despre anul sau numele arhitectului casei, se caută poveștile imobilului sau ale foștilor proprietari, familii ce au trăit în înfloritoarea perioadă interbelică, sau au trecut prin zbuciumul instalării regimului comunist.

Fotografiile și poveștile adunate pe parcursul acestei perioade vor fi folosite pentru construirea unui ghid urban mobil – o aplicație pentru mobil ce va fi disponibilă, gratuit, în AppStore și PlayStore, din luna octombrie a acestui an.

În data de 12 august, va avea loc o tragere la sorți, în care vor intra toți utilizatorii ce au încărcat o fotografie până la data de 10 august 2014. La extragere vor fi desemnați 30 de câștigători, care vor primi fiecare câte un album de fotografie.

Citește mai multe povești din campania Poveste urbană

O tânără speranţă a ţării în sport întreţine relaţii intime pentru bani: "Când i-am spus...
Câți lei a plătit un turist pentru o friptură în Mamaia. Când a venit nota,...
FOTO. Roxana Nemeș și Andreea Antonescu și-au etalat busturile generoase la plajă! Cum arată cele...
Zodiile care oferă cea mai toxică iubire: 1. Rac
Nu s-a ales doar cu premiul și trofeul Survivor România 2021, ci și cu un...
Parma i-a stabilit prețul lui Dennis Man! Ce sumă i-a cerut patronul american de la...
Un oraș cu 15 milioane de locuitori riscă să ajungă de nelocuit din cauza apei....
Zeci de cadavre plutind pe râu. Descoperirea macabră ce aduce în atenţia lumii unul dintre...
Cele mai ieftine SUV-uri cu cutie de viteze automată
BANCUL ZILEI – Bătrânel răsfățat de nevasta de 19 ani
Imagini apocaliptice în Siberia. Ard patru milioane de hectare în cea mai rece regiune din...
Câți lei a plătit un turist pentru o friptură în Mamaia. Când a venit nota,...
O TÂNĂRĂ care a mers la bazin cu un costum prea DEOCHEAT a avut parte...
Chinezii au construit un câmp cu rachete nucleare! Cum arată, imaginile sunt ULUITOARE
ȘOC! Inna, aproape DEZBRĂCATĂ pe net! Iubitul Deliric a reacționat incredibil
O chelneriţă a servit mulți ani un bătrân ţâfnos. După ce bărbatul a murit a...
Rezulatete finale Titularizare 2021. Când se anunţă notele după contestaţii pe Edu.ro pentru educatori, învăţători...
Cătălin Măruţă, pe mâna poliţiei! Vedeta PRO TV, ameninţată. Nu mă mai hărţui
COD ROȘU! Se anunță temperaturi de peste 70 de grade
Un dar otrăvit: Sute de mii de români vor avea pensii mai mici
De pe scenă, în afaceri. Ce business a lansat artistul Vlad Miriţă alături de antreprenorul...