RISCURI MAJORE pentru PIB-ul ROMÂNIEI. Până în 2050 vom avea probleme mari cu seceta și inundațiile și vom munci mai puțin pe timpul zilei

„Regiunile mai sărace au adesea clime care sunt mai aproape de pragurile fizice. Ele se bazează mai mult pe munca în aer liber și pe capitalul natural și au mijloace financiare limitate pentru a se adapta rapid schimbărilor”, se precizează în raportul „Riscuri climatice și răspunsuri. Pericole fizice și impactul lor socioeconomic”, dat publicității în ianuarie 2020 de cei de la McKinsey.

Conform studiului, o climă în schimbare „poate îmbunătăți sau degrada performanța unui sistem de producție agroalimentară”. În anumite regiuni, randamentele la hectar ar putea crește, în timp ce în alte zone, culturile agricole ar putea fi compromise în totalitate.

În urmă cu doi ani, Agenția Europeană de Mediu arăta că, în Europa Centrală, de Sud și de Est sunt, 14 milioane de hectare, adică 8% din teritoriu, care au o sensibilitate ridicată la deșertificare. Partea afectată crește până la peste 40 de milioane de hectare, dacă se iau în considerare și sensibilitățile moderate. Situația cea mai gravă se află în sudul Portugaliei, o mare parte din Spania, Sicilia, sud-estul Greciei, în Cipru și în zonele care se învecinează cu Marea Neagră, în Bulgaria și România.

Pe de altă parte, țări precum Canada, Rusia și anumite părți din nordul Europei ar putea beneficia de pe urma schimbării condițiilor climatice, ca urmare a faptului că temperaturile mai mari ar putea genera randamente la hectar mult mai mari, precizează analiștii McKinsey Global Institute.

Cum vor mai putea lucra agricultorii la temperaturi sau umidități care ating pragul letal?

Potrivit documentului, în următorii 30 de ani, luând în calcul scenariul climatic RCP 8.5 (forțaj radiativ mai intens), numărul de oameni care vor locui în zonele cu niveluri non-zero de radiații solare letale va crește de la zero la un interval cuprins între 700 și 1,2 miliarde de locuitori.

Marja medie a orelor de muncă în exterior (activitate preponderentă în sectorul agrozootehnic), pierdute din cauza căldurii și umidității extreme prezente în regiunile expuse de pe glob, va crește de la 10 la sută cât se înregistrează în prezent, la până la 20% în 2050.

Nu în ultimul rând, suprafețele de teren care se vor confrunta cu o schimbare a clasificării climatice se vor majora în procente de la 25 la sută cât se înregistrează în prezent, până la 45%.

Aceste schimbări sunt din ce în ce mai vizibile la noi în țară, în special în sudul județului Dolj. Acolo, deșertul se transformă într-o fâșite lată de circa 30 de kilometri, care se întinde de la Dăbuleni, Sadova, Dăneți, Mârșani până spre Bechet, unde aproape că intră în apele Dunării. La un moment dată, în zona afectată erau terenuri pe care se cultivau cereale, precum și livezi sau vii.

Deșertificarea nu amenință doar Oltenia. Câmpia de Vest, de-a lungul granițelor cu Ungaria și Serbia, în zona Gaiu Mic – Beba Veche, este afectată în egală măsură. Acolo, fenomenul este generat, mai ales, de succesiunea de ani cu secetă extremă, urmați de ani cu precipitații peste limitele normale, iar excesul de ploi și inundațiile duc și ele la distrugerea stratului de cernoziom, ceea ce determină transformarea unor terenuri fertile în nisipuri.

De la Sânnicolau Mare până la Ciacova, inclusiv în zona Banloc, există deja zone în care chiar și pânza freatică a dispărut aproape complet. Pericolul deșertificării este prezent și în bazinul Mureșului, în zonele Cornești – Vinga, unde scăderea cantității de precipitații este principalul factor care provoacă deșertificarea.

În timp ce toate cele 105 state studiate de specialiștii McKinsey Global Institute sunt afectate de schimbările climatice, aceștia au ajuns la concluzia că țările sărace sunt în general mai expuse acestor modificări, în condițiile în care climele lor sunt periculos de aproape de limitele fizice. Modelele creșterii riscurilor, dezvoltate de cercetători, arată diferite de la țară la țară. General vorbind, în cadrul acestui studiu, țările au fost împărțite în șase grupuri, conform propriilor modele de creștere a riscurilor.

România se află în grupul țărilor cu o tendință constantă de creștere a temperaturilor înregistrate peste an. Alături de noi se mai află Ungaria și Serbia, dar și Botswana, Republica Centrafricană, Cuba, Gabon, Guatemala, Honduras, Libia, Malawi, Mali, Mauritania, Mozambic, Namibia, Nicaragua, Oman, Paraguay, Rep. Congo, Venezuela și Zimbabwe.

Potrivit modelelor generate în raport, până în 2050, alături de celelalte state din grup, România se va confrunta cu un risc major în ceea ce privește perioada de secetă înregistrată într-o decadă, precum și în ceea ce privește procentul de modificare a clasificării climatice în care anumite suprafețe de teren se vor încadra. Lucru constat deja în zonele cu deșertificare.

De asemenea, țara noastră se va confrunta cu un procent mare de risc în ceea ce privește media multianuală a orelor de muncă în aer liber, afectate de călduri și umiditate extreme, în zonele expuse din punct de vedere climatic.

Cu riscuri moderate spre majore ne vom confrunta și în cazul pagubelor generate de inundații.

Potrivit datelor din proiectul SnowBall, în condițiile de forțaj radiativ mai intens (scenariul RCP 8.5), diminuarea grosimii stratului de zăpadă, a cantitătii de zăpadă, precum și creșterea cantitătii de zăpadă topită în zonele de munte ale României, în intervalele considerate (1971-2000 față de 2021-2050), sunt mai mari. Acestea se accentuează și odată cu apropierea de sfârșitul secolului XXI, mai ales în cazul scenariului RCP 8.5.

Sursă foto: Shutterstock