Să râdem cu Mișcarea Populară

Toți liderii politici importanți ne anunță că se distrează copios la nașterea Mișcării Populare. Antonescu o consideră comică: „Eu râd dacă e ceva de râs, iar asta e de râs; Ponta, întoarsă pe dos: „Văd că foști uteciști și foști colegi din PSD vorbesc de coagularea dreptei”.

Sigur că, privită din perspectiva „restului politicii”, Mișcarea s-a născut cu handicap săraca. Ce-i dăunează?! Paternitatea. Are probleme la dosar. Băsescu, inamicul tuturor, compromisul „iremediabil și definitiv” al politicii autohtone, e tatăl acesteia.

Cu toate astea, nu se poate spune că Traian Băsescu nu are experiență politică, o anume viziune, ambiție și un imens orgoliu rănit pentru a o putea pune pe val.

Pe urmă, chiar dacă inițiatorul Mișcării – Cristian Diaconescu – vine de la stânga, nu-i putem nega o anumită eleganță politică, o viziune europeană și acuratețea misiei îndeplinite.

În clasa politică, singurul care a luat Mișcarea, cât de cât, în serios este Vasile Blaga. „Are aceleași obiective cu noi. Mă bucur că s-a înființat. Dar dacă se va transforma în partid, ne vom confrunta”, ne-a anunțat liderul PDL. Depinde unde se va afla Vasile Blaga în momentul confruntării.

Dacă se va transforma, nu știm; dar e posibil, apreciind cum se cuvine vechiul refren lăutăresc: „Dreapta nu e moartă/Dreapta se transformă”.

Dar, ceea ce poate transforma această mișcarea într-o forță politică non-comică și de luat în seamă de toți politicienii vechi, obosiți, lipsiți de talent și viziune, este felul în care societatea civilă se va putea raporta, pe viitor, la actul politic.

Cei care râd astăzi uită că de peste două decenii ei sunt „singurii” care au făcut politică în România, iar România arată așa: destructurată din punct de vedere economic, social, juridic și moral; caraghios din punct de vedere politic; cu toate marile unități industriale închise sau în curs de lichidare; cu oameni în pragul disperării, scoși în stradă nu de mărunțișul vreunor instigatori, ci de teamă, de neliniști, de nesiguranță și de nesimțirea celor care ar trebui să-i ajute, așa cum au promis și n-o fac; cu un sistem de sănătate bolnav; cu un sistem educațional compromis și pervertit; cu clanuri mafiote scăpate de sub control, cu contrabandă la lumina zilei, cu nesiguranța cetățeanului, tot mai accentuată.

Aceasta este România săvârșită de serviciul politicienilor-practicanți până la zi. Nimeni dintre ei nu se poate prezenta nației ca „unicul virgin politic”. Cu toții au dovedit în ce fel nu e necesar să conduci o țară.