Prin PRISMa lui Ponta, interceptările sunt OK

Nu știu ce e mai grav, în fond: faptul că nu mai constituie vreo problemă (morală, socială, legală) interceptarea telefoanelor sau declarațiile „exhibiționiștilor audio” care spun: „Ei, și?! Problema lor. Puțin îmi pasă, cât n-am nimic de ascuns…”.

Dar umblatul în fundul gol pe bulevard, privind astfel lucrurile, ar fi o crimă?! Trupurile, normale și date de la Dumnezeu, ar fi de ascuns?!

Să-i invităm pe voyeriști în dormitor! E posibil ca, acolo, la fel ca în „Papillon”, să ne băgăm dinamitele în fund – în loc de fișicuri – și să le explodăm în „privata” publică.

Evident că problema noastră nu este alinierea cartelelor prepay în rândul celor ascultate sau înregistrate – admisă de Ponta, astăzi -, ci ascultarea însăși, ca fenomen. Faptul că, la nivel mondial, individul, indiferent de morala, educația, conștiința și cultura sa, este considerat, a priori, un potențial criminal; că este despuiat de ultima și cea mai fină protecție a personalității sale: intimitatea.

INCIDENT Alertă în Galați: o grenadă a fost descoperită în apropierea gării din orașul de pe Dunăre

12:12

Leguma pe care să nu o reîncălzești. Poate deveni toxică

12:00

Forțându-ți personalitatea să devină imună în fața unui atac de nimicire a intimității, pe sistemul „ei, și?!”, înseamnă să dai frâu liber alienării, dedublării, atrofierii caracterului individual. Înseamnă să-ți refuzi, instinctiv, dreptul la normalitate; să-ți cenzurezi limbajul firesc, liber, care ar putea fi interpretat, denaturat – de ce nu „trucat” și scos din context – înstrăinându-te de tine și de ceilalți.

Dacă așa se instituie siguranța în stat, prin „robotizarea” individului, prin acceptarea unui avatar mecanic, prin inocularea perversă, în creieri, a ideii că fiecare purtăm în ADN sămânța crminalității, de ce mai sunt necesare miile de persoane plătite ca să ne urmărească, să ne legitimeze, să ne ancheteze, să ne amenințe?

Nu-i mai bine să fim arestați, cu toții, în virtutea programelor de prevenție?! Ori deja suntem?

Altfel, ce să mai spunem? Cu siguranță, ascultarea, înregistrarea și „arhivarea” este imperios necesară în România, câtă vreme Ponta se declară absolut de acord cu interceptarea convorbirilor nației, măsură care a primit lumină verde într-un CSAT aflat sub conducerea interimarului Antonescu.

La urma-urmei, nu încerc să fac aici un proces te intenție guvernului de la București, pe această temă. Dar când, în America, i se reproșează administrației Obama, de la cel mai înalt nivel politic, că, prin programul PRISM – care citește și înregistrează mail-uri, mesaje Skype, postări pe Facebook și telefoane -, datele stocate ar fi fost folosite și în alte scopuri decât cele declarate, și că, la această oră, nu s-au stins ecourile scandalului privind ascultarea liniilor telefonice, fixe si mobile, aparținând jurnaliștilor de la Associated Press, ce mă poate face să cred că, în România, țara în care stenogramele interceptărilor telefonice, scăpate de sub control, zboară de la „surse” mai des decât Tarom-ul de pe „Henri Coandă”, înregistrările convorbirilor nu vor deveni cel mai aprig instrument de șantaj?!

Fie că ai, sau nu, ceva de ascuns?!