Jobbik ne-a pus „bomba” cu deșteptător

Oficialii români au reacționat astăzi prompt la declarațiile exaltate ale liderului Jobbik, Vona Gabor, făcute sâmbătă la Borzont – Harghita, în cadrul Taberei Tineretului Maghiar din Ardeal (EMI). Potrivit acestor declarații, partidul condus de Gabor „va apăra drepturile și interesele maghiarilor din Transilvania, asumându-și responsabilitatea unui conflict cu România”. „Ungaria are obligația de a susține în fața Uniunii Europene și de a sprijini obținerea autonomiei, revendicată de maghiarii din Transilvania, disputele pe această temă fiind necesar a fi soluționate cât mai curând” a spus el.

Iar, mai jos, că scopul lor nu este de a acționa împotriva românilor, ci pentru maghiari și „dacă aceste națiuni (în care există o minoritate maghiară n.a.) arată toleranță, înțelegere una față de cealaltă, noi suntem deschiși la o împăcare istorică la nivelul Europei Centrale. Aceasta deoarece problemele noastre, dacă scoatem din ecuație problemele minorităților, sunt identice. Toate țările (din Europa Centrală) sunt exploatate de capitalul internațional venit din Europa Occidentală și ar trebui să acționăm împreună și nu separat împotriva acestui capital”.

ALERTĂ Concediile de vară în pericol. Vor fi limitate zborurile în Europa din cauza crizei energetice? Explicațiile unui expert în aviație, pentru Gândul

05:00

MILITAR Cum s-ar putea reintroduce serviciului militar obligatoriu. Condiția care poate schimba legea încorporării peste noapte. Evoluția armatei României: de la batalioanele „agricole” de pe vremea lui Ceaușescu, la unitățile NATO cu militarii profesioniști

05:00

În răspunsul său, Guvernul ungar o scaldă penibil susținând că Jobbik este partid de opoziție și nu împărtășește responsabilitățile acestuia. Mai mult, Jobbik califică reacția MAE drept o „provocare deliberată”.

I-aș putea imita și eu aici pe așa-zișii vizionari cu mintea „limpede” în privința „deschiderilor europene”: aș putea să tac, să „nu provoc”, să mă fac că înțeleg sensul „europenismului” fondat, în perspectiva lui Vona Gabor, pe toleranța și înțelegerea de care ar trebui să dea dovadă țările în care trăiesc minoritari maghiari, în beneficiul esențial al renașterii „Ungariei Mari” și, vezi Doamne, ca o consecință a existenței sale, în beneficiul liniștii noastre a tuturor, conglomerat zonal al națiunilor; să mă conving, pe mine însumi, că Europa Centrală și de Est nu va avea viitor decât ca adunătură de națiuni ciopârțite, reprezentate de Budapesta în lupta împotriva Occidentului hulpav…

Acesta este viitorul european pe care ni-l promite liderul extremist, Vona Gabor, de la tribuna EMI. Să fi fost necesar răspunsul MAE?! Să fi fost unul pripit? Să fi fost o provocare? O supralicitare a unei nostimade secuiești, pusă în scenă de liderii maghiari?

Întreb asta fiindcă, dacă MAE român a fost ferm în a dezavua „orice manifestări sau declarații extremiste care au loc pe teritoriul României”, cerând, în termeni fermi, Guvernului de la Budapesta să se disocieze de declarațiile Jobbik făcute sâmbătă la Joseni, ministrul Apărării, Mircea Dușa, ne lasă impresia că a decelat, ca de obicei, partea hazoasă a chestiunii. „Astfel de mesaje nu pot fi acceptate, dar nici nu pot fi tratate cu seriozitate deoarece nu au nicio legătură cu lumea în care trăim”, a spus el.

Deci să nu-l luăm în serios pe Vona Gabor, liderul unui partid de extremă dreaptă, reprezentat în Parlamentul Ungariei, votat, după cum susține liderul său, de peste un milion de unguri – adică a opta parte a populației maghiare – când cere guvernului de la Budapesta să invoce „drept de autonomie a maghiarilor” în fața forurilor internaționale?! Și nici pe pastorul Tokes, care îi cere premierului Viktor Orban ca Ungaria să asigure protectorat pentru Transilvania, „așa cum a mai făcut-o”?!

Ba, eu cred că trebuie să-i luăm și să contracarăm diplomatic, cât mai repede posibil, acest proiect care nu este, nici pe departe, o „neseriozitate” a lui Gabor sau o aroganță electorală a lui Tokes sau o strategie de campanie a UDMR.

În acest sens, rolul președintelui României este unul determinant. Aici nu e vorba, în primul rând, de minoritatea maghiară din România; nici de prieteniile pe care le avem sau nu cu lideri europeni importanți. Aici e vorba de demnitate națională.