S-a stabilit clar. Doctorii din avionul prăbușit sunt de vină

La două săptămâni de la accidentul din Apuseni, purtătorul de cuvânt al Serviciului de Telecomunicații Speciale s-a hotărât să lumineze bezna din mintea opiniei publice și să spună lumii întregi adevărul său despre localizarea ratată a supraviețuitorilor. A făcut-o trimițându-le ziariștilor câteva rânduri belicoase, în care „protestează ferm” față de afirmațiile potrivit cărora doctorul Radu Zamfir ar fi transmis coordonatele geografice salvatorilor.

„Dânsul a descris doar ce vedea în jurul său și pe un ecran de telefon mobil, începând cu ora 19:30, doctorul Zamfir indicând ca și coordonate ora afișată pe telefonul mobil, respectiv: 19,33,20/1, iar peste patru minute 19,37,20/1 care evident nu sunt cooordonate geografice. La solicitarea dispecerilor de a trimite o coordonată care începe cu 46 a refuzat să mai dea alte informații, spunând că a transmis informațiile și că nu mai dă nimic. Dr. Sorin Ianceu nu a sunat la 112”, le-a scris purtătorul de cuvânt al STS, Adrian Fulea, jurnaliștilor.

În această precizare oficială venită cu întârziere, aburii enervării șuieră la fiecare literă. Să fie de la presiunea mediatică și politică la care este supus zilele acestea STS-ul, să fie de la presiunea exercitată de Victor Ponta care vrea să mute serviciul în subordinea MAI? Nici nu mai contează, atâta vreme cât șuierul fierbinte se îndreaptă nu împotriva premierului, nu împotriva unor soldați politici, ci împotriva unor victime.

Să descrii îmbufnat și trunchiat, într-o comunicare oficială, o discuție avută cu un cineva care abia scăpase cu viață dintr-un accident aviatic și care de mai bine de trei ore aștepta salvatorii ce nu mai veneau odată, este un gest greu de înțeles și de calificat. Să spui despre un om, evident șocat, că „a refuzat să mai dea alte informații, spunând că a transmis informațiile și că nu mai dă nimic”, de parcă ar fi fost un contravenient prins fără bilet în autobuz care a refuzat să se legitimeze, este de neiertat. Doctorul Ianceu spune însă că a sunat la 112 de pe telefonul doctorului Zamfir și că supraviețuitorii le-au arătat de mai multe ori autorităților că se află în apropierea satului Horea. Luni seară, după ce a ascultat precizările purtătorului de cuvânt, medicul a comentat: „În acele momente nu ne-am gândit că trebuie să înregistrăm și noi convorbirile pentru a ne putea justifica”.

Și ROMATSA, care ar fi trebuit să joace un rol decisiv în operațiunea de salvare le găsește o vină tot supraviețuitorilor, susținând într-un raport, că „imediat după producerea accidentului, supraviețuitorii au sunat diverse persoane private care, la rândul lor au apelat organizații fără atribuțiuni pe linia căutării și salvării, ceea ce a creat confuzii în prima jumătate de oră de la accident”.

Să admitem faptul că medicii nu au putut, dintr-un motiv sau altul, să le dea celor de la 112, coordonatele exacte. Asta ar trebui să însemne că ei au fost de fapt fisura din sistemul de urgență, care altminteri a funcționat perfect? Să ne imaginăm scenariul în care medicii nu și-ar fi sunat familiile și prietenii în acele momente, ci ar fi vorbit în acele ore doar cu cei care aveau datoria să-i salveze. Ar fi fost descoperiți atunci cu viteza luminii?

Și în cazul acestei tragedii, autoritățile au dat dovadă in corpore de iresponasbilitate crasă în felul în care au tratat victimele, pornind de la căutarea pe bâjbâite și terminând cu mesajele pe care le-au lansat după aceea în spațiul public. Mesaje din care răzbate o singură grijă: aceea ca sângele celor morți și al celor răniți să nu le păteze cumva CV-ul.