Casa părintească nu se vinde. Doar se trece pe numele altcuiva

În urmă cu doi ani, când Sorin Frunzăverde a plecat din PDL, Emil Boc, cu lacrimi în ochi, se agăța de microfoane ca să audă toată lumea că  „un pedelist adevărat nu își vinde sufletul, iar casa părintească nu se vinde niciodată”. Astăzi, prin anunțul înscrierii sale în Fundația Mișcarea Populară, Emil Boc nu a vândut casa părintească, a trecut-o pe numele altcuiva. Pentru că mutarea sa nu are de-a face atât cu o gestionare atentă a propriei cariere politice, cât cu o (re)legitimare a Elenei Udrea, după încercarea eșuată de acum un an, de la Congresul PDL.

Emil Boc merita mai mult. Cu siguranță mai mult decât Elena Udrea a cărei realizare politică majoră este relația privilegiată cu Traian Băsescu. Și atunci? Probabil mulți încearcă să caute explicații elaborate pentru alegerile pe care, de-a lungul timpului, Emil Boc le-a făcut și care, în ultimă instanță, l-au trimis înapoi la Cluj. De multe ori lucrurile sunt însă mai simple: Emil Boc nu poate să-și înfrunte mentorul, preferând să fie un pion. Altfel nu se poate explica susținerea sa necondiționată a Elenei Udrea care a avut un rol important, dacă nu decisiv, la prăbușirea guvernului PDL și a partidului pe cale de consecință. În acest moment, chiar dacă s-ar da de trei ori peste cap ca în poveste, Elena Udrea nu reprezintă nici viitorul și nici dreapta românească, ci, cel mult, dorința unui singur om, de a o vedea astfel.

ACTUALITATE Valentin Stan: În Consiliul European, deciziile nu sunt egale când e majoritatea calificată. Țoiu ar trebui să învețe cum se iau deciziile în UE

06:01

HOROSCOP Anul Nou Chinezesc a început astăzi. Calul de Foc galopează nărăvaș prin lume și generează conflicte. Ar putea fi mai rău decât anii Tigrului și Șobolanului

06:00

E greu de crezut că Emil Boc a uitat peste noapte istoria recentă trăită împreună. Uitându-ne cu nu prea mult timp în urmă, o găsim, în 2011, pe Elena Udrea în tandem cu Traian Băsescu cerând schimbarea „cât mai repede” a lui Boc și înlocuirea sa cu un tehnocrat/independent pentru recâștigarea încrederii populației după măsurile de austeritate luate în 2010. Ba chiar a votat de două ori în ședințele conducerii democrat-liberale pentru plecarea lui Emil Boc. Scenariul recâștigării încrederii românilor a fost abandonat însă rapid atunci când s-a pus și problema retragerii sale ca urmare a deficitului de imagine care îl atrage asupra partidului.

În aceeași perioadă, Elena Udrea, în fruntea unui minister care gestiona miliarde de euro, a lucrat intens pentru consolidarea influenței sale în partid și în guvern, fapt ce a dus la o slăbire a legitimității lui Emil Boc. Practic a preluat controlul, odată cu pixul prin care semna alocărea fondurilor către teritoriu. Un an mai târziu, când în al 12-lea ceas, prin demisia lui Emil Boc, s-a încercat salvarea PDL, aflat într-o cădere necontrolată, Elena Udrea s-a agățat cu toate forțele de scaunul de ministru, fiind mai mult dată afară și nu plecând, așa cum a încercat să transmită public, ca un sacrificiu necesar.

Emil Boc merita mai mult decât pe Elena Udrea. Doar judecând după anul 2012, când în plină ofensivă a USL s-a dus, a candidat și a recâștigat primăria Clujului, în vreme ce Elena Udrea, ca șefă a PDL București, a predat, prin absență, Capitala USL-ului, pentru ca după câteva luni să-și abandoneze propriul colegiul de deputat din sectorul 6 pentru a-și negocia în fieful PSD o victorie, la Roman.

Emil Boc merita să revină la șefia PDL. Dacă ar fi candidat împotriva lui Blaga, la Congres, cu siguranță ar fi câștigat. A ales însă să meargă încă o dată pe mâna lui Traian Băsescu care pusese viitorul democrat-liberalilor în mâna Elenei Udrea. Un eșec. S-a întors la Cluj și a așteptat un nou semnal.

Revenirea sa în prim-plan alături de Fundația Mișcarea Populară, nășită de Traian Băsescu, nu este o rampă de relansare a lui Emil Boc, ci o încercare de credibilizare a Elenei Udrea care, după toate aparențele, se pregătește să preia oficial conducerea Partidului Mișcarea Populară. Iar ascendentul pe care Emil Boc îl mai are în rândul pedeliștilor i-ar fi de folos.

Nu este exclus, totuși, ca Emil Boc să aibă încredere în continuare în instinctul politic al lui Traian Băsescu. Asta nu înseamnă însă că și alegerile președintelui sunt cele corecte. Deocamdată, în logica unei certitudini suficiente, Emil Boc nu pare decât să fi fost ascuns după fustele Elenei Udrea.