Căpitanul Băsescu lansează la apă o barcă gonflabilă

Încă nu-mi dau seama dacă PMP este bărcuța de salvare pe care se înghesuie, ca sardelele, comandantul navei-amiral a flotei, împreună cu ofițerii săi, sau doar o altă „Plută a Meduzei”.

Mi se pare comică, până la urmă, disperarea cu care mulți dintre liderii PDL, motivați de îndemnurile lui Traian Băsescu, sar de la balcoanele Modroganului într-o „pescărească” de cauciuc tulburând apele, și așa agitate, ale politicilor de dreapta, acolo unde, potrivit părerii lui Ponta, n-ar mai exista nimic.

Președintele nu pare să aibă vreo problemă în a se implica, direct și neconstituțional în politica de partid, moșind și dând la apă, de pe „pontonul” unei fundații,  bărcuța „prematură” – precum chiar el a caracterizat-o cu umor – a PMP.

REACȚIE Diana Șoșoacă reclamă într-o scrisoare adresată Patriarhului Daniel că Nicușor Dan nu s-a căsătorit cu Mirabela Grădinaru

20:04

EXCLUSIV Ștefan Popescu, analiză la rece. Cum descifrează răzbunarea Rusiei legată de închiderea consulatului României de la Sankt Petersburg

20:00

Și nu e singurul. Primari și consilieri care, dacă s-ar înscrie, pe față, în noua formațiune și-ar pierde posturile în administrație, se fac că le pasă de „politica” de mase a fundației cu pricina, practicând, cu grijă, însă, ca să nu-și piardă „interesul”.

De ce toate astea?! Pentru ca liderii democrat-liberali să nu se scufunde odată cu PDL? Dar PDL-ul nu sunt ei? PDL nu este Emil Boc? Nu este Elena Udrea? Nu este Florin Popescu? Trebuie distrus până la capăt un partid care, de bine de rău, este o organizație încă stabilă, doar pentru că a cârtit în fața ordinului comandantului și n-a ales-o pe Udrea președinte?

De dezbinare, aroganță și picior în prag are anevoie acum dreapta politică sau de negociere, diplomație și coagulare?! De „magnetismul” presupus al unui partid „prematur” politic, „inteligent” în perspectivă sau de forța întregii drepte unite? Pur și simplu, de Elena Udrea susținută de Traian Băsescu sau de întreaga societate, politică și civilă, care nu mai vrea, în niciun fel, să fie la cheremul unei „dictaturi” parlamentare de 80 – 85 la sută, indiferent ce culoare ar avea aceasta?!

Dincolo de disperarea realizării plutei pe spate a unora dintre politicienii inexistentei opoziții, mi se pare cel puțin deplasat ca, într-un timp în care stânga se adună la un loc, cu mic cu mare, ca să desființeze, cu aroganță, ceea ce a mai rămas din doctrina liberală scoasă de Antonescu la mezat și lăsată la cheremul lui Ponta – doar în virtutea interesului meschin, până la urmă, de a ajunge președinte „fără portofoliu”, potrivit noii Constituții -, președintele Băsescu, de dreapta declarându-se, să nu le ceară reprezentanților acesteia, dacă tot se implică în politica imediată, să devină o forță prin coagulare; prin renunțarea la orgoliul ungerii președintelui „pe care îl pohtesc eu”; prin impunerea arbitrariului în schimbul realizării uniunii.

Nu poți să-i albești, pur și simplu, pe cei cu păcate, doar pentru că i-ai trimis să populeze un partid pe care-l prezinți drept imaculat. PMP nu este decât, pentru a păstra șabloanele, „aceeași Mărie cu altă pălărie” și cu președintele „necesar” în frunte.

Dacă ăsta a rămas singurul interes al dreptei, impunerea fără drept de apel a unui anumit „cârmaci”, în locul organizării unei colaborări firești și naturale, atunci lucrurile stau teribil de prost.

De aceea spun: nu-mi dau seama dacă PMP este bărcuța de slavare pe care se înghesuie, ca sardelele, comandantul și ofițerii săi, sau „Pluta Meduzei”.