Antonescu, tras pe dreapta de stânga lui Ponta

De aici și până în momentul în care premierul avea să „LpeD” USL de PNL n-a mai fost decât un pas – înființarea USD.

„Mai are viitor Uniunea Social Liberală?” a fost întrebat vicepremierul-propus, Klaus Iohannis. „Dumneavoastră, dacă ați face parte dintr-un grup de patru prieteni, iar trei dintre ei ar realiza un proiect separat, lăsându-vă afară, ce-ați crede?!”, a întrebat acesta drept răspuns.

Iată ce simplă este logica post factum. Dar când PSD, încă de pe la mijlocul lui 2013, începuse să lucreze la noua majoritate, aducându-și aproape sateliții, era altceva de crezut?! Dar când teritoriul pesedist cârâia, tot mai gros, împotriva susținerii liderului PNL în lupta pentru Cotroceni, mai credeau liberalii că Antonescu are viitor?! Dar când cei doi lideri ai USL se jucau de-a șoarecele și pisica, zgâriindu-se reciproc, până la tetanos, transmiteau ei mesaje pozitive?

Evident că nu. Era limpede că PSD începea să se „lipsească” de serviciile liberalului în virtutea unui adevăr simplu pentru cei care au simțit cum miroase politica, de aproape: social-democrații n-au luat în calcul, nici măcar o jumătate de oră, posibilitatea de a instala la Cotroceni un președinte liberal, chiar și „fără portofoliu”, așa cum îl desenează textul noii Constituții. Ungerea unui președinte de altă culoare politică decât aceea a PSD ar fi fost interpretată, la centru și în teritoriu, drept înfrângere. Iar PSD nu-și putea permite luxul unei asemenea gafe.

A impus, în consecință, ca primă mutare într-un joc al lui „lasă-mă să te las”, participarea pe liste separate la europarlamentare. Antonescu a dorit să contracareze, susținând liste comune. Ponta a forțat ruptura și a născut USD, o coaliție a stângii, care participă grupat în alegeri. În locul lui Stroe, liberal controlat de PSD, Antonescu mută cu Iohannis spre a „securiza” scrutinul din mai și a întări poziția PNL la Victoria.

Ponta speculează și propune un al patrulea vicepremier, spre a-i aduce la vârful guvernului pe reprezentanții celor trei parteneri ai noii uniuni, întărind astfel frontul antiliberal. Antonescu se opune, generând un nou puseu hipertensiv în coaliție și amânarea, sine die, a numirii lui Iohannis.

Ce este astăzi USL?! O uniune între un partid de dreapta, în principiu, și o uniune a stângii, gata să ia tot; gata să-i joace în frâu pe liberali până când își vor lua lumea-n cap și vor înțelege că locul lor este la dreapta în jocul acesta politic.

Dacă mai e mult până atunci? Depinde de momentul în care Crin Antonescu va înțelege că a fost doar o bornă pe drumul înfăptuirii stângii unite. Depinde dacă va fi în stare să-și alunge visele deșarte înainte ca PNL să se trezească complet compromis din acest mariaj nenatural. Depinde, de ce nu, de eventualele negocieri pe care unii susțin că le-ar purta cu dreapta politică, astăzi complet bulversată.