Tăriceanu, un liberal cu stofă de trădător

Să ai stofă de trădător înseamnă să trădezi și să-i acuzi pe toți ceilalți că te-au trădat; să abandonezi cauza și să-i acuzi pe ceilalți că nu-s în stare să se lupte pentru cauză; să pleci singur din tabăra ta, să treci umil hotarul, în cea a adversarului și de acolo să-i chemi la tine „pe cei mai demni” dintre ai tăi ca să apere cauza… inamicului.

Pentru că dacă nu are stofă, pur și simplu, atunci Călin Popescu Tăriceanu se află fie în ipostaza de a fi șantajat crunt de PSD, fie în aceea a rătăcirii cauzate de obsesia puterii.

INEDIT Chinezii construiesc cea mai mare turbină eoliană plutitoare din lume, instalată în ape adânci

17:48

ALERTĂ Zeci de kilograme de mâncare stricată la cantina unei școli private de top din București. Unele alimente erau expirate de anul trecut

17:44

Acestea sunt datele de caracter ale personajului nostru politic aflat în distribuția unei piese cu text simplu și cursiv: PSD, ca ancoră a USD, vrea să ia totul în România – Parlament, Guvern, Președinție, Justiție, presă, Servicii și anexe.

Ponta și toți ai lui știu că dacă nu vor obține asta sunt pierduți. Ar însemna ca Justiția, serviciile și presa care mai mișcă să meargă mai departe, consecința acestei situații fiind decimarea falangelor de politicieni încârdășiți la rele, adică a „familiilor pe interes”, voalate sub denumirea de formațiuni politice. Ca atare, lipsă bani, lipsă baroni, lipsă teritorii și hălci de afaceri arondate, lipsa politicii bunului plac, până la urmă a guvernării construite doar pe taxe, impozite și manevre electorale.

Întrucât europarlamentarele au fost declarate drept barometru politic național și uvertură a prezidențialelor din toamnă-iarnă, scorul PSD a produs îngrijorare.

Dragnea, Sărbu și cartierul general din Kiseleff au strâns rândurile Uniunii, și-au suflecat pantalonii, și-au vârât picioarele în apă rece și au numărat din nou: tot sub 50 la sută, cu tot cu UDMR – care UDMR nu prezintă nicio garanție că, într-un război total stânga-dreapta, va continua la stânga.

Ca atare, au fost regândite soluțiile și chemate toate resursele, indiferent de imaginea lor.

Primul a ajuns DD-omul, împins de la spate de necazurile cu legea și de visul redeșteptării OTV. Și-a negociat pielea, situația juridică, Rolls-ul, vila din Primăverii, televiziunea de la Vatican, pribegii rămași din vechiul partid al „flamei violet”, un post de ministru.

Iar calcule, socoteli, adunări… Tot puțin.

Așa că i-au trimis lui Tăriceanu ultimul avertisment: „Căline, ți-am dat Senatul, ți-am dat speranțe, te-am gonflat binișor, și tu… Cam moale”.

Și atunci, Tăriceanu, atins în onoarea lui de familist, și-a construit platformă de „liberali adevărați”, ca ultimă încercare de spargere a PNL și de împiedicare a unirii dreptei. I s-au alăturat – probabil la cererea expresă a Corpului de Control al Guvernului Ponta 3 -, aproape toți miniștrii liberali ai Guvernului Ponta 2, și Stănișoară pe deasupra, care știe că viața lui de politician se va sfârși în cazul fuziunii PDL-PNL.

Cu tot, vreo 42-43 de procente pentru USD.

Ultima soluție, spargerea definitivă a vechiului PNL, după congresul de la sfârșitul lunii iunie, susținerea noii structuri a lui Tăriceanu cu tot arsenalul din dotarea stângii și recuperarea, pe final, a celor opt procente care mai lipsesc pentru ca Ponta să câștige Cotroceniul, iar PSD să pună mâna pe țară.

„Hai, povestește, Bastus! Spune, Bastus, cum a fost!”. „În nemernicia mea, ca un câine turbat…”. Ce vremuri!