Voi chiar vreți respect?

150 de ani, atât a împlinit Senatul. La mulți ani înainte, i-au urat actualii politicieni, invitați, cu mic și mai puțin cu mare, la ceremonia aniversară, unde laitmotivul a fost teama de desființare și dorința de a ține strâns cu dinții de bicameralism. La 150 de ani, actualii politicieni s-au comportat ca la 15. O ședință care s-a vrut solemnă a început din start cu stângul, prin neinvitarea președintelui, încă în funcție, al României. „Ca să nu creăm un moment penibil”, a motivat Călin Popescu Tăriceanu.

O situație de-a dreptul jenantă, sau anormală, cum a catalogat-o până și premierul Victor Ponta. Cum este posibil să-i așezi la masă pe primul președinte postcomunist, rupt din PCR, Ion Iliescu, pe un președinte cu un singur mandat, Emil Constantinescu, dar pe actualul șef de stat, aflat la al doilea mandat, care, bun sau rău, ți-a stat la Cotroceni aproape un deceniu, să-l tai cu sânge rece de pe lista de invitați? Instituțional, formal și solemn, domnule Tăriceanu, așa ceva nu se face.

JUSTIȚIE Traian Băsescu, sfat pentru Laura Codruța Kövesi dacă revine în țară după ce își termină mandatul de conducere la Parchetul European: „Să nu mai facă spectacol din necazul oamenilor!”

00:04

REACȚIE Băsescu sare în apărarea lui Georgescu, după imaginile cu el încătușat: „De ce trebuie să pui cătușe? Ăsta nu e un tip care să dea în cap!”

23:23

Apoi, în lipsa lui Traian Băsescu, marele fan al unicameralismului, liderii politici au arătat, în discursurile lor, întocmai ca niște câini ce-și țin strâns în fălci prada, subliniind insistent de ce trebuie păstrat bicameralismul.

Primul pe listă, însuși Ion Iliescu. Pentru domnia sa, revenirea la un Parlament unicameral este o „măsură fixistă și primitivă”. Nicio tresărire, niciun gând față de referendumul din 2009, prin care cetățenii români și-au exprimat dorința de a avea un Parlament cu o singură cameră. Același popor, pe 22 noiembrie 2009, spunea că vrea doar 300 de aleși, adunați într-un singur for.

S-a vorbit apoi mult despre prestigiul și respectul de care ar trebui să beneficieze Senatul. În discursuri frumos ambalate, foștii președinți ai Senatului, liderii de grup, foștii președinți ai României, au subliniat importanța existenței Senatului în istoria României și cât de necesară este camera superioară și pe viitor.

Dar care respect? Care prestigiu? Prin simplul fapt că nici măcar la ședința solemnă de aniversare a 150 de ani, politicienii nu au fost în stare să se adune toți la ora stabilită, ci au început cu aproape jumătate de oră întârziere? Respect înseamnă că, în momentul în care președintele Academiei Române și-a început discursul, senatorii au început să iasă din sală și să se mute la bufet, la o cafeluță, la o prăjiturică și la o țigară? 

Respect pentru instituție înseamnă să ignori voința poporului și să transformi în lege voința Guvernului, votând ordonanțe de urgență pe bandă rulantă? Respectul este format din zidurile făcute atât de senatori, cât și de deputați, în jurul parlamentarilor urmăriți penal, din simpla teamă că poate mâine vor fi și alții dintre ei în aceeași situație?

Respect pentru Senat înseamnă să-ți iei patru săptămâni de vacanță pentru că e campanie electorală, pe banii contribuabililor de rând?

Respect pentru Parlament înseamnă că, la o ședință solemnă, este în regulă să aibă loc atacuri politice de prost gust, între doi foști parteneri de guvernare?

Respect pentru Legislativ înseamnă că este modificat Codul penal în ședințe secrete ale comisiei juridice? Sau că unii deputați și senatori par a scrie legi pentru propriul interes, precum cel referitor la defrișarea pădurilor private?

Răspunsul îl poate da orice om de bun simț din țara aceasta. De 25 de ani, acest respect este doar la nivel de noțiune din dicționar, afișat cu ipocrizie cu ocazia vizitelor unor oficiali internaționali sau la aniversări de instituții. În rest, aproape orice dezbatere parlamentară este o simplă bătaie de joc, un meci între putere și opoziție, condus de interesele personale ale partidelor politice, nicidecum ale poporului. 

Respect și onoare este ceea ce a arătat în discursul său fostul președinte PNL, Mircea Ionescu Quintus. Mai cu haz, mai cu necaz, liberalul a cerut clasei politice să uite de dușmănii, indiferent de partidele din care fac parte. A făcut apel la importanța poporului într-un stat de drept și, cel mai important, a invocat un alt principiu constituțional: „Nimeni nu este mai presus de lege”.

„Această sintagmă cuprinde tot ceea ce înseamnă esența statului de drept. Prin tot ceea ce faceți, vă rog, să trăim asemenea momente nu numai atunci când aniversăm instituții de bază, dar zi de zi”, a spus Quintus, mai mult pentru sine, căci sala era deja cu gândul la weekend. Care, în bună tradiție parlamentară, începe de miercuri.