Ce s-a ales din jucătorul Băsescu

Aproape zece ani, a controlat tensionata partidă politică, câștigând de cele mai multe ori, pierzând pe mize mici, câteodată, iar alteori, plusând la cacealma. Cu vreo șase luni înaintea ieșirii oficiale din joc, dl Băsescu, căruia îi mai rămăseseră câteva atuuri, s-a transformat, brusc, în chibiț. Abia de curând am aflat cauza: și-a pierdut acuitatea vizuală, confundă cărțile și-i vede ca în ceață pe ceilalți jucători.

Președintele Băsescu nu reușește să distingă trăsăturile prezidențiabilului liberal Klaus Johannis – „o necunoscută”, „un om ascuns”, „neclar”, în opinia domniei sale. „Îl văd tăcut, îl văd introvertit, așa, un candidat la Președinție trebuie să fie un om deschis, un om despre care să știi tot”, spune dl Băsescu, care mărturisește că a râs singur, în birou, când l-a auzit auzit pe candidatul PNL afirmând că și-a făcut cele șase case din meditații. În final, îl cercetează cu lupa politică pe „din 2009, premierul Grivco”, „instrumentul politic” al lui Dan Voiculescu și Victor Ponta, somându-l să împărtășească națiunii profesiunea sa de credință  („Cine ești, Iohannis? În ce crezi?”).

FLASH NEWS Nicușor Dan, articol publicat pe un site conservator din SUA, la a 250-a aniversare a Americii: „Parteneriatul dintre ţările noastre trebuie consolidat”

09:05

EXCLUSIV „Şoşocarul” devenit „bolojenist” explică pentru Gândul cum l-a racolat Bolojan: „Dacă sunt bun, au nevoie să facem treabă”

09:00

Unele zone vizate de președinte sunt într-adevăr tulburi – investițiile imobiliare, de exemplu -, iar dl Iohannis, dacă nu vine o explicație mai bună decât banii din meditați și chirii, va rămâne cu tinicheaua cu mărunțiș legată de curea, precum șeful statului cu imorala achiziție a apartamentului din Mihăileanu, pe care, deși a promis, nu l-a mai dat înapoi. Transparența în privința modului în care și-a dobândit averea ar trebui să fie, pentru orice candidat, care se pretinde cinstit, o chestiune fundamentală, în rest, nu este nevoie să arate, precum o candidată, ce desuuri poartă. În orice caz, temperamentul introvertit nu-l face mai puțin potrivit pentru funcția prezidențială, decât pe un extrovertit, care hăhăie la fiecare apariție publică, iar șansele ca un taciturn să spună prostii politice sunt mai mici decât ale unui locvace.

Cât despre Grivco, dl Băsescu a uitat că și domnia sa a găsit, acolo, „soluția imorală” în 2004 și că a format un Guvern Boc cu partidul lui Ponta, în 2008. Probabil însă că bârna din propriul ochi nu a văzut-o niciodată.

În calitate de chibiț, președintele îi dă sfaturi și-i ține pumnii Elenei Udrea, candidata în care are mai multă încredere decât în toți ceilalți, fiindcă „nu a minițit niciodată”. Cum șefa PMP, cotată în sondaje cu 8 la sută, este sigură că are mari șanse să intre în turul doi al prezidențialelor, dl Băsescu îi netezește drumul, lovind în cel pe care-l consideră rivalul ei direct, singurul obstacol în calea participării dnei Udrea la runda finală. Așadar, este de așteptat ca atacurile la adresa candidatului liberal – rivalul-țintă – să crească în intensitate, două fiind temele cu oarecare impact popular, conturate până acum – casele și omul neclar. Dl Băsescu vorbește pentru nehotărâți și pedeliștii din ACL, aruncând, cu perfidie, sămânța îndoielii în privința caracterului dlui Iohannis, descris drept mincinos,  slab, ascuns, adică un dubios periculos.

Poate  că, dacă doamna Elena Udrea ar avea mai mult din maica Tereza, decât dintr-o mondenă râzgâiată, comentariile președintelui ar prinde la oameni. Așa însă ar putea fi interpretate, la pachet cu războiul personal purtat împotriva lui Victor Ponta, drept o încercare a dlui Băsescu de a demonstra că încă influențează viața publică. Dacă nu cumva și-a pierdut și luciditatea și crede, sincer, că doamna Udrea va câștiga, iar dumnealui va sta în capul mesei, din nou jucător.