Cu Simona spre al nouălea cer

La 5-2 și 15-40, când Serena avea două mingi de 3-5 și apoi serviciul, ceea ce putea complica meciul considerabil, Simona a gestionat punctele cu o maturitate fenomenală, conducând cu calm schimburile și silind-o pe Serena să greșească.

Să luăm exemplu de la domnișoara Halep și să fim lucizi și echilibrați ca ea: e o ocazie rarissimă s-o prinzi pe Serena Williams într-o astfel de zi neagră. Picioare de plumb, părând consumată încă din primele minute, duble greșeli în serie, greșeli neforțate cu margine de peste un metru față de tușă sau plesnind burta fileului, lipsa aproape totală de claritate în joc și inspirație. Cum spunea comentatorul Sam Smith, „Pare că pe teren a intrat o impostoare care seamănă cu ea, nu adevărata Serena”. Marele merit al Mangustei este că în cele câteva momente în care superprofesionista Serena s-a agățat cu disperare, recuperând niște mingi imposibile și sperând să se scoată din groapă și să întoarcă meciul, și-a păstrat cumpătul, și-a văzut de joc fără să se sperie de zvârcolirile Anacondei din fața ei.

Iar jocul imparabil al Simonei nu vine din senin, a avut niște stâlpi de rezistență.

În primul rând, serviciul 2, punctul ei cel mai slab de până acum. Diferența e uriașă, și are în spate zeci, sute de coșuri cu mingi servite de Simona la antrenament în cele 2 luni și jumătate care au trecut de la Wimbledon. Forță, adâncime, efect, siguranță care au făcut imposibil atacul pe retur agresiv al Serenei. Apoi, serviciul 1, procentaj excelent, procedee variate, greu de citit de adversară.

Și totul așezat pe din nou formidabilul ei joc de pe fundul terenului.

Fiind nr. 2 mondial, Simona Halep a făcut ceea ce speram din toată inima, a avut „umilința” de a învăța, de a-și lucra tehnica, ceea ce mă face și mai încrezător în viitorul ei decât am fost, oricum, întotdeauna.

Și astfel, Simona noastră a trecut acum în alt cer, mai înalt, din cele 9 pe care anticii le vedeau deasupra capetelor noastre. Vor ști asta și adversarele viitoare.

Aștept un meci mare cu Ana Ivanović, în care Ana Lungana să joace la nivelul ei maxim și Simona s-o învingă într-un meci pentru istorie.

Nici nu vreau să mă gândesc că Simona și-ar putea face socoteala că e ca și calificată în semifinală dacă îi ia câteva ghemuri sârboaicei.