Un pact între Victor și Viorel! Ca la Roșia Montană, premierul Ponta vrea să-i țină altcineva pixul cu care semnează

Și l-au iscălit, pe rând, introduși solemn în scenă de maestrul de ceremonii: Klaus Werner Iohannis, președintele României, Victor Viorel Ponta, șeful PSD, și liderii a încă șase partide și partidulețe parlamentare, toți arătând pătrunși de însemnătatea gestului lor. Documentul – un acord politic, inițiat de șeful statului, pentru creșterea bugetului MapN la doi la sută din PIB, începând cu 2017 – își va găsi locul în anale, fără a avea însă o importanță istorică. El nu schimbă aproape nimic, adaugă doar mai mulți bani bugetului Apărării, bani care ar fi putut fi alocați și fără un consens politic scris pe hârtie, deoarece, ori de câte ori a fost nevoie de mărirea fondurilor pentru Armată, partidele au luat poziție de drepți. Aducerea lor la un acord a reprezentat, în cazul de față, o misiune ușoară, care nu a presupus, din partea domnului Iohannis, mari talente de mediator, ci o zi liberă, pe agendă.

Antanta aceasta rapidă este însă o piesă centrală din puzzle-ul care formează imaginea președintelui și, totodată, un model pe care îl copiază premierul, pentru a trece și el la acțiune. Dacă dl Iohannis o folosește spre a se defini, în antiteză subînțeleasă cu predecesorul său, drept președintele unificator, pus pe treabă și decis să rezolve problemele esențiale ale țării, dl Ponta vrea să o pună la temelia tuturor lucrurilor. Un metru de autostradă nu mai toarnă fără pact. „Dacă nu există un acord, nu are rost să ne apucăm”, a declarat primul ministru, vorbind despre autostrada Comarnic-Brașov, pentru care guvernul n-a găsit anul trecut finanțare, cu bătaie însă la master-planul de autostrăzi și drumuri naționale, din care, în mandatul său, s-au construit vreo 55 de kilometri, dar și aceia au crăpat. Cu privire la premisele contractării amintitei autostrăzi, fostul președinte, Traian Băsescu, l-a atenționat pe ministrul Ioan Rus că ar exista suspiciuni de corupție. Nu este, așadar, deloc o întâmplare că tocmai pentru Comarnic-Brașov cere dl Ponta un acord de finanțare pe termen lung, parafat de partide și de președinte, până pe 15 aprilie, când își propune să demareze lucrările. Domnia sa vrea, de fapt, o delegare de răspundere politică, o acoperire pentru situații neprevăzute, exact ca la semnarea contractului Roșia Montană, pe care l-a pasat, anul trecut, parlamentului. Ceva miroase urât și de această dată, dacă premierul dorește să-i țină clasa politică pixul, când semnează contractul. „Dacă toată lumea este de acord cu autostrada Comarnic-Brașov, atunci o facem”, spune el, inventând aprobări politice, ca să toarne asfalt.

Ce va face acum președintele Iohannis, care tocmai i-a inspirat premierului Ponta, un mod de acțiune politică? Îl va lăsa fără acord, punând în pericol master planul din care iese, șerpuind, cel mult o panglică subțire de șosea? Dar ministrului Ionuț Vulpescu cum îi răspunde, că și el vrea un pact pe cultură? Și dacă toți miniștrii își imită șeful și nu mai lucrează decât cu acord? Președintele are două soluții: ori dă pact la tot guvernul, ori scapă de el. Și are grijă, data viitoare, cu cine, ce și de ce semnează.