Cum micșorează aghiotantul Ponta PSD-ul

Din 1997 încoace, pesediștii nu au mai fost atât de agitați. Atunci, tot după pierderea alegerilor prezidențiale, o grupare autointitulată „reformatoare” și avându-l în frunte pe Teodor Meleșcanu a cerut retragerea lui Ion Iliescu și, neavând câștig de cauză, s-a desprins din partid, formând ApR. De data aceasta, plecații din partid amenință cu două formațiuni canibale, iar demisia lui Victor Ponta de la președinția PSD este cerută nu doar de pesediștii excluși ori pe picior de plecare, ci chiar de baronii locali, primari de mari orașe și șefi de CJ, adică de stâlpii partidului. Aceștia sunt furioși că dl Ponta le impută lor eșecul lui electoral și, drept pedeapsă, ar vrea să-i lase fără funcțiile politice. În această confruntare, șansele ca actualul lider să-și păstreze poziția sunt mult mai mici decât ale dlui Iliescu în urmă cu zece ani, premierul fiind, acum, pentru influenții șefi din teritoriu, un corp străin, purtător de viruși periculoși pentru sănătatea lor politică și a partidului. Mișcarea logică este să-l elimine împreună cu aceia aflați în prea strâns contact cu el.

Înlăturarea lui Victor Ponta – a cărui demisie a fost cerută de doi longevivi și controversați baroni locali, Radu Mazăre și Marian Oprișan – nu este însă lucru ușor. Simțind că i se pregătește debarcarea, președintele PSD și vicele său Liviu Dragnea încearcă să amâne până la o dată nedeterminată congresul partidului, programat, inițial, pentru luna martie. „Nu va putea fi dat jos, decât dacă ieșiți în stradă!”, le transmite exclusul Marian Vanghelie foștilor săi colegi, fără a se afla foarte departe de adevăr.

Dl Ponta, judecând după comportamentul său, nu numai că nu pare interesat să ceară încrederea partidului, ci s-a extras din toate disputele privind persoana sa. Afișează o tăcere superioară în privința criticilor și lucrează la imaginea de „premier bun” (vezi ședința de guvern transmisă în direct, morala ținută minștrilor), partener de nădejde al președintelui Klaus Iohannis, din al cărui cuvânt nu iese tocmai pentru a împrumuta din seriozitatea și capitalul de simpatie al acestuia. Lipsa dialogului cu partidul s-ar putea însă să-i grăbească premierului sfârșitul.

Deocamdată, rezistența dlui Ponta este supusă la mari presiuni. Exclusul Mircea Geoană, de mână cu Marian Vanghelie, anunță că vor forma Noul PSD, în timp ce prietenul său, Sebastian Ghiță, pune de cooperativa politică Progres România. Amândouă vin să devoreze formațiunea mamă, din care, dacă își fac treaba cu simț de răspundere, va mai rămâne un trunchi uscat, pe care nu îl va mai călări nici măcar dl Ponta, atras de progresul capitalist al amicului Ghiță. Formațiunea acestuia din urmă, programată să-și ia certificat de naștere pe 1 martie, pare gândită ca o barcă de savare a premierului, în caz că echipajul PSD se revoltă și îl aruncă în apă. Iar baronii pesediști, care nu mai pot face nicio învârteală de frica DNA, sunt necruțători. Victor Ponta, în care au investit timp și bani, le-a înșelat așteptările: n-a câștigat președinția țării, pentru a-i putea scăpa de dosare și se mai dă și curat, punându-le placa anticorupție.

Chiar dacă scapă de mânia baronilor, dl Ponta nu-i este util PSD-ului, cât timp continuă să aibă o atitudinea aproape servilă față de președintele Iohannis. Nimeni nu-i cere să se proclame cel mai grozav, ca în trecut, ci să păstreze un pic de relief. Fiindcă orice partid, oricât de mare ar fi fost, are nevoie de un lider, nu de un aghiotant.