Netanyahu, împins de republicani să-l atace pe președintele Obama în Congres

Relațiile israeliano-americane sunt, de destulă vreme, la o cotă alarmant de scăzută.  Demersul lui Boehner (de conivență cu Netanyahu) nu face decât să le compromită, o dată în plus. Există însă prea multe și prea solide legături între cele două state ca interesele politicianiste – atât ale republicanilor, în confruntarea cu Obama, cât și ale premierului israelian, în campania electorală – să rupă alianța.

Făcută fără știința Casei Albe și fără vreo consultare cu democrații, invitația republicanilor are, îndărătul explicațiilor de conjunctură ale lui John Boehner („Premierul Netanyahu este un mare prieten al țării noastre și această invitație este semnul neclintitului nostru angajament pentru securitatea și prosperitatea poporului său” ș.a.m.d.) dorința de a convinge parte din democrați pentru a realiza majoritatea de două treimi necesară anulării veto-lui exprimat de președintele Obama în chestiunea unor noi sancțiuni împotriva Iranului, în favoarea negocierilor (refuz argumentat și în discursul despre Starea Națiunii: cu toate opțiunile pe masă, dialogul diplomatic cu Tehranul este de dorit și modul în care se desfășoară oferă bune speranțe comunității internaționale).

CONTROVERSĂ SUA condiționează apărarea Europei în cadrul NATO de loialitatea față de Trump. Fiecare țară a primit câte un chestionar

23:44

REACȚIE Eugen Tomac comentează articolul despre Călin Georgescu din publicația americană Newsweek, care a fost șters ulterior: „Există grupuri de interese”

23:40

Premierul Netanyahu este oponentul cel mai vehement al negocierilor cu Iranul, aruncând în luptă, pe lângă cunoscuta-i retorică și „dovezi”, trase parcă la indigo după „dovezile” pe care le aducea în favoarea atacării Irakului (cam de trei ori mai mic și de trei ori mai puțin populat ca Iranul). 

Opinia publică israeliană nu crede în coincidența invitării lui Bibi la Washington, cu câteva săptămâni înainte de alegeri.

Premierul nu se dă în lături de la nimic pentru a obține un nou mandat și pentru că, așa cum anticipam, principala sa temă de campanie e securitatea națională, un discurs în Congresul american i-ar ridica procentele. Pentru că invitația nu se prea poate anula, opoziția face demersuri să împiedice difuzarea discursului sau măcar scurtarea acestuia de către media israeliană, la nivelul  timpului de campanie acordat fiecărui candidat prin legea electorală.

Vestea bună este că sondajele de opinie îl arată favorit pe Itzhak  Herzog. Dar, până pe 17 martie, data alegerilor, Netanyahu mai poate născoci multe, poate inventa (cu neobosita sa imaginație) noi amenințări. Însă, ce e mai grav, poate sacrifica orice.