Imunitate până la Dumnezeu

Încă nu s-au uscat lacrimile senatorului Varujan Vosganian, vărsate în plen, ca să-și înduplece colegii să nu înviințeze începerea urmăririi penale. Cât timp aleșii au votat cu bile, Vosganian s-a miruit și și-a citit acatiste.

În octombrie 2013 scăpase mai ieftin. Scriam atunci: „Vosganian a ținut un discurs fulminant în Senat, pledându-și nevinovăția, făcându-și un rodnic bilanț și lăsându-i muți de admirație pe distinșii săi colegi Verginel Gireadă, Florentin Gust Băloșin, Toni Greblă, Sebastian Grapă, Ioan Irinel Stativă, Dan Ciocan (veți spune că nu sunt toți senatori, dar, în fața virtuozității, ce mi-e deputat, ce mi-e senator): . Cu excepția a 25 de parlamentari, care au încurcat, ca de obicei, cartela de vot cu mastercardurile, aleșii au votat împotriva ridicării imunității. Altfel, ar fi comis un sacrilegiu – Vosganian are imunitate din 1990, de la primul său mandat. A prins toate Parlamentele României, cu excepția legislaturii 2000-2004, când – pentru prima și ultima oară fără imunitate – și-a scris opera (trei volume de poezie, un volum de proză și un roman ). ,  a jubilat acesta după vot”.

Precum în 2013, și astăzi ar fi putut să exclame: „M-au declarat nevinovat!”. S-a mărginit să constate satisfăcut: „E o victorie a democrației!”. N-a apucat să adauge „împotriva  Justiției”, că s-a pierdut pe sub bolțile Casei Poporului, ca într-o peșteră vastă.