Diavolii Codului Fiscal și lucrarea bunului Dumnezeu

Și atunci, Dumnezeu a spus: „Și peste toți peștii apelor și păsările văzduhului, peste dobitoacele pădurii și ale câmpului, peste toți oamenii, să fie Codul Fiscal perfect”; și a fost a opta zi a săptămânii, când Victor și Darius au scos din apele tulburi ale guvernării năvoadele pline cu coduri.

Aici, premierul a brodit-o. Căci unde se vede mai bine lucrarea lui Dumnezeu în materie de FISC, decât în sânul Bisericii?! De aceea spun: Ponta, lasă-l pe Mântuitor să lucreze prin fapta Preafericitului, căruia îi merg afacerile ca unse cu mirul lui Varujan.

Spre deosebire de falimentul general al guvernului, în materie de investiții – construcția de școli, spitale, „așezăminte” sociale și infrastructură de transport fiind moartă și îmbălsămată -, patrimoniul imobiliar al bisericii crește mereu, ca din apă. Mânăstiri, biserici, clopotnițe, paraclise și acareturi apar, peste noapte, unde cu gândul nu gândești: pe plajele mărilor, în adâncul munților, în subsolul tribunalelor, în beciul poliției, printre stafiile Casei Poporului.

Potrivit celor cuprinse în „Sinteza activităților Bisericii Ortodoxe Române, pe anul 2014”, sectorul „Monumente și Construcții Bisericești”, al Patriarhiei, raportează, între alte lucrări creștinești, cultural-misionare și social-filantropice, că la Catedrala Mântuirii Neamului lucrările merg bine, slavă Domnului, și că, în 2014, s-au desfășurat importante lucrări pentru construcția edificiului, după cum urmează: „Au fost finalizate în proporție de 95 la sută lucrările de realizare a suprastructurii catedralei între cotele + 0,00 m ÷ +9,00 m, 70 la sută, cele între cotele + 9,00 m ÷ +18,00 m, și au fost demarate lucrările pentru nivelul +18,00 m ÷ +27,00 m. Aceste lucrări evaluate în cantități înseamnă: 2.578 mc de zidărie, 7788 mc beton turnați, 3909 tone armătură flexibilă, 1.715 tone armătură rigidă, 25.468 mp cofraje și peste 30.000 ml de suduri. Toate aceste lucrări sunt recepționate din punct de vedere calitativ, iar plățile efectuate corespund stadiilor fizice”.

Păi, de când n-am mai auzit noi astfel de raportări, din partea guvernului, în armături și betoane, în cazul autostrăzilor, de pildă, sau a construcției unui spital sau a vreunei fabrici sau uzine?!

Tocmai în acest sens vin și remarcile celui de-al șaselea Raport CE, asupra coeziunii economice, care arată că „România este statul cu cele mai multe biserici pe cap de locuitor, în timp ce infrastructura sa este cea mai înapoiată și oamenii săi cei mai săraci, (mai bolnavi – n.n.) și mai needucați din Uniunea Europeană”.

Potrivit statisticilor, după 1990, România dă la cheie cam la două biserici pe săptămână și puțin „peste” o școală la lună, fapt sesizat în raportul amintit, care subliniază că „peste 30 la sută dintre români suferă, astăzi, de semianalfabetism”, ca de boală contagioasă.

Unii spun că nici n-ar fi nevoie de mai multe școli și spitale la câți am mai rămas în meleag, pe când, de Paști și la diverse alte ocazii, bisericile, multe, dar mici, devin neîncăpătoare.

O fi, numai Dumnezeu știe. Remarcabil este însă faptul că Biserica se descurcă perfect în propria-i parohie, indiferent de neputințele și crizele mirene ale guvernului. E posibil ca Ponta să fi știut ceva, iar Dumnezeu să-i fi dat acesteia cheia Codului Fiscal perfect, de vreme ce-și „colectează” atât de bine taxele și impozitele specifice, pe care le „reinvestește” cu aplicație, dezvoltându-se într-un an, cât se dezvoltă guvernul în cinci…