Elie, Moreinu ve-Rabbeinu

L-am văzut marți, în Congres, pe Elie Wiesel, între soția lui și Sara Netanyahu: mai șubred, mai adunat în sine. Bein hakahaim vehametim (între vii și morți, cum spun Scripturile). Aici și dincolo – o navetă pe care a făcut-o toată viața, scotocind neobosit după mărturii. Pe Wiesel și-a exersat premierul Israelului iscusința retorică, adresându-i-se direct și cu patos.

Îl iubesc necondiționat pe acest Supraviețuitor, sighetean ca și mine. Mă număr printre cei care îl consideră Învățător și Mentor ( Moreinu ve-Rabbeinu). Fără cărțile sale despre spiritualitatea evreiască, despre hasidism, despre „nebunii mistici din Sighet”, am fi rămas mult mai buimaci. Rarissim i-am agreat până la capăt opiniile politice, dar asta, sub specia eternității, nici nu contează. Era cât pe-aici ca interesele electorale ale lui Netanyahu să-l aducă, anul trecut, la președinția Israelului. Laureatul Nobelului pentru Pace din 1986 s-a ținut însă tare.

ULTIMA ORĂ Primarul Buzăului, Constantin Toma, spune că nu va mai candida pentru un nou mandat din partea PSD: „Din păcate se iau o mulțime de decizii greșite”

10:22

FLASH NEWS Iranul răspunde noilor sancțiuni ale SUA: „Suntem pe deplin pregătiți. Știm cum să jucăm acest joc și vom trece la ofensivă”

10:17

Dacă l-ar fi citit, Bibi ar fi trebuit să înțeleagă că va fi refuzat cu obstinație. Când Ben Gurion i-a propus lui Einstein să se mute la Ierusalim, asigurându-l că va deveni președinte, Wiesel nota: „Înțelept, legendarul savant de la Princeton l-a refuzat. Ce motiv a invocat? Nu știa ebraica”.
Wiesel știe bine limba ebraică. Pe cea clasică, sacerdotală, și pe cea modernă. Engleza lui e presărată cu sintagme din ebraică și idiș.
Marți, s-a aflat încă o dată între ciocan și nicovală, între cei doi preieteni ai săi, Obama și Netanyahu, poziționându-se de partea celui din urmă. Elie Wiesel e sincer încredințat că nu trebuie făcut nici un fel de acord cu Iranul, iar în buna sa credință n-a priceput că, la Washington, problema lui Bibi n-a fost spectrul atomic, ci propria sa realegere.

Are sau nu regimul ayatollahului Khamenei arme nucelare, este sau nu gata să le construiască? Deocamdată neagă cu înverșunare. Poate că Liderul Suprem minte când se jură că țara sa folosește energie atomică exclusiv în scopuri pașnice, poate a mințit și în fatwa din septembrie 2004, când a scris negru pe alb că „producerea, stocarea  și folosirea armelor nucleare sunt interzise de Islam, iar Republica Islamică Iran nu-și va procura niciodată astfel de arme”. Dar, deocamdată,  se află sub supravegherea inspectorilor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, ca urmare a Tratatului de Neproliferare Nucleară, pe care (la fel ca India și Pakistan) Israelul a refuzat să-l semneze.

A fost de-a dreptul o obrăznicie din partea premierului Netanyahu să-și pună la punct cel mai important și loial aliat, la el acasă, când, conform înțelegerii din 1969, Statele Unite se abțin să facă vreo referire la dosarul nucelar al Israelului (peste 200 de ogive nucleare), lăsând regimurile succesive de la Ierusalim să-și prezerve „doctrina ambiguității deliberate” – adică: deținem armament nuclear, e bine – pentru descurajare – să se știe, dar nu discutăm despre asta.

Ar fi foarte bine ca Statele Unite, Rusia, China, Marea Britanie, Franța și Germania să încheie doritul acord pe termen lung cu Iranul. Ar fi bine ca P5+1 să ajungă apoi și la un acord cu Israelul. Bine, inclusiv pentru Barack Obama, care și-a luat un Nobel Pentru Pace, fiindcă mulți au crezut în visul său și l-au încurajat: o lume fără arme nucleare.

În volumul al doilea al memoriilor, Elie Wiesel invocă un zvon înfricoșător din Războiul de Yom Kippur (1973), când nici Franța, nici Marea Britanie, nici Germania, n-au autorizat pe teritoriul lor escala avioanelor americane. Atacul-surpiză al coaliției arabe, conduse de Egipt și Siria,  a reușit, în primele 48 de ore, să-i pună în dificultate pe israelieni. „Israelul ar fi ordonat ripostă nucleară, în cazul când… Se zice că Golda (premierul Golda Meir, n.m.) ar fi ordonat pregătirea acestei ultime opțiuni… De aceea, Casa Albă ar fi cedat brusc implorărilor guvernului israelian și a decis stabilirea unui pod aerian între America și Israel, pentru material militar… Scopul a fost împiedicarea primului conflict nuclear de după Hiroșima și Nagasaki… Desigur, oficial, Israelul a negat mereu că ar poseda arme nucleare. Dar…”