Inocenții de pe strada Copernic

Premierul de atunci, Raymond Barre, a dat presei o declarație năucitoare: „Acest atentat odios, care a vrut să-i lovească pe evreii care se duceau la sinagogă, a lovit francezi nevinovați, care traversau strada Copernic”.

Nu-mi place cuvântul „antisemitism”. Dacă sentimentul pe care îl subîntinde e vechi de când lumea, conceptul e o găselniță imprecisă, de final de secol XIX. Semiți sunt și arabii, dar cuvântul ca atare a intrat în lexic cu referire la evrei. Antiiudaism e un termen mult mai potrivit. Chiar și pentru dejecțiile care inundă uneori forumul acesta și nu numai acesta.

Antiiudaismul lui Barre din declarația de după atentat ține de zona inconștientului, apropiindu-se ca mecanism de actele ratate ale lui Freud. Spre deosebire, de pildă, de antiiudaismul eticoid al lui Kant (evreii „au reputația, întrutotul justificată, de a fi escroci, din cauza spiritului de camătă care domnește la cei mai mulți dintre ei”), de antiiudaismul maiestuos al lui Wagner („Consider rasa evreiască inamicul înnăscut al omenirii și a tot ce e nobil”), de antiiudaismul inventiv al lui Fichte („să li se taie la toți capul în aceeași noapte și să li se dea un altul, care să nu conțină nici o idee evreiască”),  de antiiudaismul doct al lui Marx sau antiiudaismul orb al lui Engels, nemaivorbind de antiiudaismele militante ale fascismului mai vechi și mai nou.

FLASH NEWS Partidele nu au ajuns la nicio concluzie, în urma discuțiilor de la Cotroceni pe legea salarizării. România riscă să piardă 800 de milioane de €

16:45

ULTIMA ORĂ Pană uriașă de curent în nordul Capitalei. Inclusiv la Aeroportul Otopeni s-a stins lumina

16:36

Există încă o categorie (fără să încerc vreo sistematizare a subiectului), la fel de periculoasă, de antiiudaici: personajele respectabile care cred că premisa, repetată ca argument, „am prieteni evrei” duce la concluzia auto-absolvitoare „nu pot fi antisemit”. Toți aceștia și mulți alții sunt, în cotlonul conștiinței lor, inocenții de pe strada Copernic ai lui Raymond Barre.

Mă pot indigna și îi pot combate cu vehemență pe toți cei mai sus înșirați. Cât despre dejecțiile antiiudaice, de ură viscerală și agramată de pe forum – nu mă pot supăra pe prostie. Și lor prostia le dă un soi de inocență băloasă. Pentru postacii turbați  – (respect, Postacule Supărat, respect Mesianicule, am cam rămas singuri împotriva tututor) – există o aserțiune genială (nu mai știu cine a rostit-o, nu contează): „Antisemitismul e socialismul imbecililor”.