Ce înseamnă un Breaking News de Pulitzer

Dacă le simplifici, lucrurile arată fix ca-n fabula cu Petrică și Lupul: când o să fie ceva extrem de important pentru națiune, nimeni nu va mai tresări la vederea semnalelor de alarmă pentru că ne-am obișnuit să fie fake. Și instinctele se sting. Orice mică schimbare de temperatură e anunțată cu benzi galbene lipite pe ecran, potrivit celor de la Media Fem.

Orice mică postare pe FB a președintelui/premierului e semnalată cu un roșu incandescent de televiziunile de știri, chiar dacă reprezintă o simplă urare de sărbători. Iar cu înmormântarea mamei Oanei Zăvoranu, televiziunile au făcut rating aproape similar cu ratingul făcut la învestirea Papei Francisc în Scaunul de Pontif.

INEDIT Salvatorul de vieți. Un câine din Iași donează sânge pentru alte patrupede. Boica, primul donator al băncii locale de sânge pentru animale

09:21

CONTROVERSĂ Rusia își extinde prezența în Libia, un alt as în mâneca lui Putin. Moscova poate obține un centru strategic critic, de unde să își proiecteze puterea în Orientul Mijlociu și pe flancul sudic al NATO

09:00

Pentru comparație, aruncați un ochi peste articolul care a câștigat Pulitzerul pentru breaking news. L-a câștigat un ziar – The Seattle Times. Povestea este despre o surpare de pământ care a ucis 43 de persoane. Subiectul a fost urmărit pe site, în social-media și în print de pe 22 până pe 30 martie.

Sunt două feluri de jurnaliști, care lucrează la 2 mari feluri de presă. Pe de-o parte, sunt cei care iau totul de-a gata, mizează pe superficial și speculează latura voyeurista a iubitorilor de cancan. Ei vând cel mai mult și cel mai repede. Dar sunt și cei mai efemeri. De cealaltă parte stă specia jurnaliștilor care vor să lase ceva în urma lor și au norocul să lucreze într-un loc ce mizează pe calitate. Subiectul bun capătă valoare și, în timp, e ca vinul. Un Beaujolais e bun, dar un vin vechi de câțiva ani are greutate, îți lasă amintiri mai adânci, trezeste nostalgii, mișcă ceva în tine.

Da, sunt oameni care se arată indignați în comentariile pe care le lasă la articolele care promiteau să îi șocheze, să-i îngrozească, să le dea lumea peste cap. Ei sunt însă nișa care se revoltă, cea care încă validează și apreciază poveștile veritabile. Din păcate, nișa asta e încă mică. Poveștile de calitate, jurnalismul adevărat nu mai e la îndemâna oricărui cititor. Cei care vor mai mult trebuie să caute. Dar o fac și o vor face tot mai mulți. Pentru ei încercăm să construim împreună jurnalism de calitate la Școala MediaFEM.