Românule care te temi de invazia străinilor, iată câteva lucruri pe care ar trebui să le știi

„Cum ți se pare planul?”, întreb. – „E puțin”, îmi răspunde, „va rămâne și mai puțin, dar tot e ceva”. În urmă cu aproximativ trei săptămâni, aveam această discuție cu o jurnalistă italiană care a acoperit subiectul crizei imigranților din zona Mediteranei. Eram într-o sală goală din Comisia Europeană, după mult-așteptata conferință de presă în care a fost anunțat planul Uniunii pentru a gestiona acest aflux fără precedent de oameni care ajung în Europa din Orientul Mijlociu și din nordul Africii. Am publicat corespondența în gândul și, cum îmi este obiceiul după ce scriu articole pe subiecte considerate sensibile (de mine, de cititori, de alții), am stat puțin să urmăresc primele comentarii, pentru a lua pulsul forumului. În total, au venit peste 120 de mesaje, cele mai multe dintre ele împotrivindu-se vehement acestui plan. Pentru că asistăm la o criză fără precedent la granițele continentului, pentru că refugiații vin în continuare, mulți dintre ei din țări destabilizate tot de noi (vezi Libia), pentru că încă mor sub ochii noștri și pentru că dezbaterea din jurul acestui plan de gestionare a afluxului de imigranți continuă, vin cu câteva informații de context, o analiză la rece a aspectelor relevante pentru România.

Pe scurt, Comisia Europeană vrea să declanșeze pentru prima dată mecanismul de răspuns de urgență prevăzut de Articolul 78 (3) din Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene. Acest mecanism se referă la răspunsul statelor membre în cazul unei crize la granițele externe ale Uniunii. O criză precum transformarea Mării Mediterane într-un adevărat cimitir, de exemplu. Odată cu declanșarea acestui mecanism, Comisia vrea relocarea (relocation) în celalalte state a 24.000 de refugiați originari din Siria și Eritreea care se află în Italia și a 16.000 de refugiați din Grecia – și ei, veniți din Siria și Eriteea. Este vorba despre solidaritate, au explicat la nesfârșit reprezentanții Comisiei, în condițiile în care patru țări din UE, respectiv Germania, Italia, Suedia și Franța, au primit 72% din cererile de azil din 2014.

APĂRARE România se alătură programului NATO în care cumpără, cu alte 10 state, avioane de spionaj. Cum vor fi folosite

23:53

FLASH NEWS Lidera naționalistă din Franța, Marine Le Pen, a declarat că va candida la președinție, după ce o instanță i-a permis să ocupe funcții publice

23:28

Nu vor fi relocați decât refugiații din Siria și Eritreea ajunși în Italia sau Grecia după 15 aprilie sau după activarea mecanismului. Fiecare stat va primi 6.000 de euro per refugiat. Deși fuge de acest cuvânt ca dracul de tămâie, Comisia a propus niște cote în funcție de care să se facă relocările. Astfel, pentru a stabili numărul de refugiați pe care fiecare stat ar trebui să îl ia se ține cont de populația țării membre, PIB, rata șomajului, numărul de aplicanți de azil, numărul azilanților care se află deja în țara respectivă.

În baza acestei scheme, României i s-a propus să ia 4,26% din imigranți, adică 1.023 de persoane din Italia și 682 din Grecia. 

Relocarea celor 40.000 de oameni din Italia și Grecia se vrea a fi obligatorie. De altfel, un alt motiv din spatele dorinței CE de a activa mecanismul de urgență este că el îi permite să impună sistemul de cote printr-o legiferare rapidă, ocolind Parlamentul European și având doar o majoritate calificată în Consiliu (deci fără unanimitate). La cât de mare este numărul statelor care și-au exprimat măcar rezerve (dacă nu chiar împotrivirea) față de acest plan, și o majoritate calificată va fi o mare reușită.  În plus, chiar dacă această propunere devine obligatorie, există țări, precum Danemarca, Regatul Unit și Irlanda care vor putea să nu participe, pentru că și-au negociat astfel de „portițe” în Tratatul de la Amsterdam.

Cea de-a doua propunere controversată, care va avea doar forța unei recomandări, deci nu va fi lege, se referă la reinstalarea în țările UE (resettlement) a 20.000 de refugiați din afara spațiului comunitar. Este vorba despre oameni deja aflați în tabere, care se califică pentru a beneficia de protecție internațională. Și aici, statele care participă vor primi ajutor financiar.

România ar urma, dacă va accepta, să ia 657 de asemenea refugiați. Ajungem, așadar, la un total de 2.362 de oameni pe care Comisia Europeană ar vrea să îi luăm în centrele de refugiați. Cotele au toate șansele să crească, pe măsură ce alte state refuză să le accepte. Am încercat să aflu, în ultimele săptămâni, care este poziția oficială a României pe acest subiect, ce va spune președintele Iohannis la Consiliul European din iunie. Nu am reușit să obțin ceva clar și oficial. Ceea ce știu este că există semnale puternice atât din partea primului-ministru, cât și din partea președintelui că România se va implica într-un fel în gestionarea acestei crize.

Pentru a înțelege mai bine dacă ar fi mult sau puțin să luăm în România în următorii doi ani peste 2.300 de refugiați, în 2014, au fost înregistrate în țara noastră 1.620 de cereri de acordare a unei forme de protecție internațională, principalele țări de origine fiind Siria, Afganistan și Irak, conform datelor pe care mi le-a oferit Inspectoratul General pentru Imigrări. 691 dintre acești aplicanți au primit o formă de protecție internațională în România. 

Există șase centre regionale pentru solicitanții de azil din România, în București, Galați, Rădăuți, Maramureș, Giurgiu și Timișoara. Capacitatea lor totală este de 920 de locuri. Aici se află acum 189 de persoane, dintre care 75 au primit o formă de protecție internațională în România. Așadar, dacă am participa la planul Comisiei Juncker privind cotele de refugiați și dacă am accepta actualele propuneri, ar trebui să avem o capacitate de 2,5 ori mai mare în aceste centre.

Încă vi se mai pare că ne-ar invada refugiații sirieni dacă am accepta să umplem, în mare parte cu banii Comisiei, locurile din aceste centre în următorii doi ani? Măcar am putea spune, când vor apărea următoarele rapoarte ale ONG-urilor despre morții din războiul din Siria, că am încercat să ajutăm. Dacă nu pe sirieni, măcar aceste țări din UE – Italia, spre exemplu – în care atât de mulți români și-au găsit o nouă viață și în care prea mulți refugiați așteaptă o mână de ajutor.

Pentru comentarii, mă găsiți pe Facebook – Alina Matiș și pe Twitter – @alinamatis

Dacă vreți să vedeți planul CE la sursă, îl găsiți AICI. El e explicat într-o conferință de presă pe care o puteți urmări AICI

Pentru a citi o analiză a acestui plan dintr-o altă sursă, consultați acest articol din Politico Europe

Mai multe statistici cu privire la imigranții și azilanții din România, AICI