Când pleacă Ponta? Când vine DNA

Ei bine da, acesta este răspunsul: Ponta va guverna țara, în calitate de premier inculpat și urmărit penal, până când procurorii DNA își vor da măsura neutralității lor politice. Restul discuțiilor privitoare la turismul medical pe care Victor Ponta îl practică pe ruta București – Istanbul, fără vreo explicație serioasă – poveastea ocupării a două secții/etaje de spital rămânând doar o divagație penibilă -, în spatele căruia s-ar țese pânza subțire a unor înțelegeri politice transfrontaliere, ideea că a cedat conducerea partidului în schimbul păstrării fotoliului guvernamental, tirul belicos la adresa lui Iohannis pentru a demonstra că personajul funcționează, încă, la parametri optimi, sunt doar câteva efecte speciale aduse în discuție pentru a crea, vorba lui Năstase, perdelele necesare de fum.

Nu-mi imaginez cum poate funcționa, dincolo de penibilul absolut, premierul unei țări europene în postura în care, asupra lui s-ar aplica măsura controlului judiciar. Care ar mai putea fi, o dată în plus, demnitatea și credibilitatea unui șef de guvern în situația în care, de două-trei ori pe săptămână va merge să semneze ceva hârtii în fața unui inspector de poliție care își savurează, citind știrile zilei, cafeaua de dimineață.

MARIUS TUCĂ SHOW Dan Dungaciu: „Războiul din Iran se poate încheia cu o situație geopolitică mai complicată decât în momentul declanșării lui”

06:00

EXCLUSIV VIDEO Scenariul cu 6.000 de morți la un cutremur mare în București este unul optimist, consideră Matei Sumbasacu, specialist în risc seismic

06:00

„Bună dimineața, domnule inspector!”, ar spune Ponta. „A, bună dom” premier. Ce faceți?! Ați venit să semnați? Vasile, dă-i pixul, dragă lu” domnu” Victor să semneze. Așa vezi?! Doriți o cafea, o apă?”. „Nu, mulțumesc, mă grăbesc la serviciu. Azi am ședință de guvern și n-aș vrea să ajung târziu…”. „Da! Sigur că da. Atunci mergeți sănătos! Și vă așteptăm poimâine, la semnătură! Apropo, cu salariile noastre, la oamenii muncii, ce se mai aude? E vreo șansă?!”. Mă rog, ceva pe aici…

Sigur că firescul într-o țară europeană, ca a noastră – din păcate numai pe harta geopolitică, nu și în cultura administrativă -, ar fi fost ca Victor Ponta să-și semneze demisia, așa cum a și promis, în clipă următoare aceleia în care a fost inculpat.

Nu poți să târăști în ridicol o țară întreagă, după capul tău, pe ideea că ai și tu un orgoliul, o prestanță, o aroganță: „Nu sunt dispus să o facă doar pentru că se isterizează co-președintele PNL, Alina Gorghiu” a spus Ponta, dând asigurări, însă, că va pleca într-o secundă, dacă interesele coaliției de guvernare o cer.

Și totuși, indiferent de „cerințele” alor tăi, nu poți fi un premier clasat pe ultimul loc, în sondajele de opinie, la încrederea populației, și, totuși, să pui condiții președintelui, pentru a-ți prezenta demisia.

De altfel, s-a văzut prețul unor astfel de condiții, chiar în fieful tău din Kiseleff. Execuția, fără drept de apel a condiției „plec, dar rămâne Rovana, că e omul meu” a dovedit câtă susținere mai are Ponta inclusiv printre oamenii săi.

Iliescu l-a ales pe Dragnea; Zgonea și Oprișan l-au vândut; Năstase l-a pulverizat pur și simplu: „Succesiunea de compromisuri, coabitări, uniuni personale, deplasarea spre centru (sub imperiul guvernării), fără corecții ideologice, pierderea sentimentului de solidaritate, pierderea alegerilor prezidențiale, numirile guvernamentale fără o consultare în partid, transformarea congresului anunțat în Consiliu Național și apoi încercarea de amânare a Congresului până în 2017”, sunt greșelile pe care i le-a pus în cârcă fostului lider PSD, chiar inventatorul său politic.

Nu știu dacă Ponta chiar a înțeles că partidul l-a sacrificat și că sfârșitul inevitabil se apropie. Nu-l mai susține nimeni; și totuși niciun pesedist nu vrea să-și păteze mâinile cu sângele lui.

Toată lumea așteaptă DNA-ul.