Pe curajosul Robert l-a vizitat „Bau Bau”

„Aseară am vorbit cu Robert și i-am zis că e riscant să zică de Liviu Dragnea și de mine. Dacă mâine e el? Ce face? Eu în locul lui nu aș fi zis”, ne-a povestit premierul, la televizor, neplăcut surprins de tupeul lui Robert Negoiță

Iar Negoiță și-a înghițit vorbele vechi, pe loc, și cu unele noi, parfumate, ne-a anunțat că-l susține pe Dragnea pentru șefia partidului.

Vă dați seama în ce lume trăim?! Înțelegeți că Victor Ponta, vrând-nevrând, a măsurat noxele politicii pesediste, întocmai ca americanii, în cazul Volkswagen?

SĂNĂTATE Moderna și Merck anunță rezultate încurajatoare pentru un vaccin terapeutic împotriva cancerului de piele

20:11

ENERGIE ANRE aprobă un mecanism prin care consumatorii pot fi plătiți pentru a-și reduce voluntar consumul de energie. Cum funcționează serviciul

19:53

Amenințându-l, fără scrupule, pe Robert Negoiță, după ce acesta și-a anunțat candidatura pentru funcția de președinte al PSD, premierul i-a îndesat în cap că n-are să mai vadă el, așa perfid cum se află, susținerea colectivului de partid, dacă-l va lua și pe el DNA-ul.

Adică, pentru că și-a criticat șefii, n-o să mai beneficieze de tot circul ăla grețos, de procesiunea aia de cioclii, pășind sentențios pe mijlocul „uliței”, în urma lui Bivolaru, în anii ”90, în drum spre tribunal.

Nici de vreun miting, cu ocupat de carosabil, la Ploiești, așa cum ceruse Ponta pentru baronul Cosma prahoveanul, în anii din urmă.

Nici de susținerea anuală, de care au beneficiat personalitățile partidului, în măsura în care se aflau cu cotizația la zi și cu mirul la nas – anume Voicu, Șova, Dragnea, Ponta, și alții care-mi scapă.

Negoiță ieșise din linia „omertiană” a partidului. Vorbise! „Eu, în locul lui, nu aș fi zis”, a șuierat Ponta, cum șuieră aerul în lama bărzii ridicate de călău.

Și, imediat, „superRobert” și-a văzut capul, cu ochii minții lui, cum se rostogolește la picioarele gâdei Kovesi, și trupul lui, descăpățânat și singur, rezemat de gardul partidului.

Cum s-ar spune, pentru o clipă, șeful de la București uitase principiile de bază ale democrației pesediste, și anume:

„nu contează ce spune justiția, contează cât tupeu avem noi!”;

„nimeni dintre ai noștri nu poate fi vinovat – totul e manevră”;

„anchetații și acuzații noștri sunt victimele sublime ale injustiției dușmanului nostru”;

„procurorii DNA care cred că, inculpându-ne, își fac meseria, sunt, în ordine, oligofreni, paranoici, inventează fapte, n-au morală, vor să parvină”;

„oricare inculpat sau condamnat, dintre inculpații și condamnații noștri, va urca, imediat – de la una – la trei trepte -, în ierarhia de partid și de stat, unde va rămâne până la moartea democrației”;

„nimeni nu vorbește, în PSD, despre belelele pe care le avem cu justiția – toții, o apă și-un mormânt!”.

„cel care totuși vorbește, va fi făcut să tacă, potrivit democrației de partid”

Iar Negoiță vorbise, uitând că, în principiu, e sânge din sângele lor, carne din carnea lor, schelet din scheletele lor.

Deci, omul scăpase, puțin, de sub control!