Generalul care se ascunde

Așa a făcut Oprea și atunci când a fost acuzat că și-a plagiat doctoratul, și atunci când a fost acuzat că a coordonat o întreagă rețea de plagiatori. A tăcut, a stat la cutie și valul a trecut. Numai că acum, nu a fost violată calitatea cercetării doctorale sau ideea de lucrare științifică, ci a murit un om. Un trupet, la fel ca restul celorlalți zeci de mii de polițiști în spatele cărora se ascunde acum Generalul. Dacă nu publicul, atunci măcar ei merită niște explicații pentru pierderea inutilă a acestei vieți.

Polițistul Bogdan Gigină și-a găsit sfârșitul la 28 de ani, într-o seară ploioasă și rece de marți, pe fundul unei gropi neastupate a Distrigaz. A luptat, la ordinul superiorilor săi, ca să țină liber drumul coloanei oficiale a Generalului și să-l apere de mujicii care s-ar fi trezit să-i iasă în cale pe străzile Bucureștiului. Ceva cam neeroic. Adevărul e că nici nu avea rost să iasă marele om de stat să explice câteva chestii simple:

Scandalul avionului care a aterizat de urgență după ce a decolat de pe Otopeni se extinde. Asociația Companiilor aeriene îl acuză pe ministrul Sănătății: „​Induce panică nejustificată”. Ministrul răspunde

23:43

RELIGIE Scheletul Sfântului Francisc din Assisi a fost expus public pentru prima dată. Sunt așteptați sute de mii de vizitatori

23:36

1. Ce nevoie avea de coloană oficială și cum justifică urgența deplasării sale (numai așa se poate încadra în prevederile legii care spune că de coloană oficială beneficiază demnitari printre care el nu se numără)?

2. De ce s-a ținut ascuns timp de două zile, de către oficialii din subordinea domniei sale, că polițistul făcea parte din coloana sa oficială?

3. De unde venea și unde se ducea, în numele siguranței naționale? Băneasa, așa cum ne-a explicat azi Poliția printr-un comunicat, e o zonă vastă, în care colcăie siguranța națională – SRI, SIE, Jandarmerie, etc.

Mai bine lasă să-și frângă gâtul niscai purtători de cuvânt de prin Poliție, care nici nu mai știu ce au și ce n-au voie să spună. Plus că e mai simplu să îți cumperi tăcerea, ascunzându-te în spatele trupelor. Miercuri, l-a avansat în grad, post-mortem, pe motociclistul Gigină, din birou, printr-un comunicat. Joi, le-a dat 400 de Volkswagen-uri Polo polițiștilor de la Rutieră. Atenție, dotate cu girofar și sirene, nu ca Loganurile alea de dinainte, pe care le-a cumpărat chele, fără lumini și zdrăngănele pe ele.

Până la urmă, problema nu este că un polițist a murit în misiune, oricât de cinic ar suna. Tragedii și accidente se întâmplă, iar acești oameni își asumă de la bun început că își riscă viața, într-o oarecare măsură. Problema e: pentru ce? Asta e o misiune a Poliției Române, să îl facă să se simtă pe domnul General mai barosan în limuzina sa neagră?

Ca mai toți înalții demnitari, și Gabriel Oprea suferă de sindromul girofarului. E normal, într-o țară în care până și ambulanțierii și patrulele de poliție de prin cartier își aduc aminte că au urgență sau misiune și dau drumul la sirene doar în buza intersecțiilor, când văd că e coadă sau s-a pus roșu. De ce să nu folosească, dacă are la dispoziție? Ce, numai Iohannis să blocheze Valea Oltului când pleacă acăsică la Sibiu, în weekend?

Cu doar o lună în urmă, sindromul girofarului de care suferă Oprea era să mai facă o victimă printre trupeții săi: un alt polițist motociclist de la Rutieră a picat în misiune, după ce o șoferiță de rând nu s-a ridicat la standardele de siguranță națională ale Generalului și nu a frânat la timp, acroșându-i motocicleta. Polițistul a scăpat ieftin: o lună de concediu medical, niște entorse. Important este că siguranța națională deplasată cu limuzina a rămas nejulită. N-a suflat nimeni nimic atunci, s-a aflat abia azi în public.

Generalul Oprea a reușit, ironic, să scoată în evidență două lucruri dintre cele mai urâte de către șoferii români: gropile și coloanele oficiale. Ele simbolizează disprețul suprem al celor care dețin puterea politică și administrativă a acestei țări, față de cetățeanul de rând.

Același dispreț pare să aibă Generalul și pentru trupele sale, în ciuda cadourilor pe care le face de câte ori are ocazia: sporuri la salariu, rație de hrană, spor de uniformă, majorări de pensie, dotări auto. Aceste drepturi ale polițiștilor sunt prezentate drept gesturi de bunăvoință ale Generalului, de către departamentul său de PR plătit din bani publici, demne de vreun general african pentru trupele sale de gherilă, nu niște legi și drepturi întărite ale unei forțe de ordine dintr-un stat european.

Măsura supremă a prețuirii sale pentru trupele din subordine și-a dat-o domnul General în urmă cu aproape doi ani, la un bilanț anual al Poliției Române. A fost o gafă mică, dar edificatoare. Încercând să gâdile orgoliul polițiștilor, în stilul lui încruntat și des-clipitor, vicepremierul Oprea a rezumat astfel misiunea lor: „Dacă ne facem datoria, românii dorm liniștiți acasă, se gândesc că sunt în siguranță, nu le sare nimeni în curte sau le intră în apartamente, nu le fură nimeni bicicleta„.

Apoi a venit pulanul final peste caschetele polițiștilor anti-hoți de biciclete: „Scrie acolo, pe mașinile dumneavoastră, Siguranță și Respect. Acest lucru îl așteaptă românii de la dumneavoastră!„.

„Nu scrie, domle!”, au murmurat câțiva polițiști prin sală, cu privirea în podea. Nu scrie. Pe toate Loganurile deșelate de Poliție din țărișoara asta, scrie Siguranță și Încredere. Detalii. Mărunțișuri, suficiente cât să îți explici de ce domnul General se ascunde în spatele trupelor când e de rău și le stă în frunte când e de câștigat imagine. Câtă siguranță și încredere or mai avea polițiștii în Generalul lor?