Cum a ținut Ponta țara la un loc, de ziua ei

În esență, analiza lui Ninel Peia n-are nici un fel de valoare. Și, tocmai de aceea, ca o pledoarie prodomo – fiind unul dintre aceia care am susținut organizarea, cât mai rapidă, prin orice mijloace legale, a alegerilor anticipate, spre a apuca să rămânem cu toți boii acasă -, m-am gândit că este un foarte bun prilej, astăzi, acum, aici, în preajma celei de-a 26 aniversări postrevoluționare a Zilei Naționale, în super-demo, în respect față de statul de drept, în deplină constituționalitate și parlamentarism sănătos la cap, să dau atenția cuvenită spuselor unuia dintre aleșii neamului, despre care am simțit, aliniidu-mă dorințelor străzii, că este imperios necesar să plece, Dumnezeului, acasă!

Iată ce spune parlamentarul ilfovean:

„Dragii mei, cu toții vă aduceți aminte de noaptea în care Piața Universității a fost ocupată de circa 30.000 de români care, sub emoția creată de incendiul criminal (pentru că, fără doar și poate, acolo a fost vorba despre o mână criminală și nu un accident nenorocit) cereau, sufocați de lacrimi, schimbări majore în conducerea și instituțiile Țării.

Ei bine, dragi români, acolo, numai gestul unui om politic și un noroc incredibil a făcut ca România să scape de un plan diabolic: spargerea Țării în trei Republici. Planul, croit de minți machiavelice (am ceva informații care spun că el a fost conceput în laboratoarele unei Universități de la Budapesta, ceea ce nu mai miră pe nici un român de bună credință), totul trebuia să plece de la această mare manifestație „civică și spontană”. Nu neg buna credință a majorității celor prezenți în Piață, ci spun că foarte mulți au fost manipulați și pregătiți subliminal pentru un fel de revoluție, sau mai bine zis o contra-revoluție dacă stabilim că în ”89 a fost Revoluție.

Pe scurt, în acea noapte, indivizi infiltrați printre manifestanți (s-au notat cazuri de cetățeni germani, lucru nou pentru mișcările de stradă din România), bazându-se pe forța degajată de peste 30.000 de oameni, urmăreau incendierea Ministerului de Interne, a Primăriei Sectorului 4, a Guvernului și, mare atenție, a Parlamentului României (păzit în aceea noapte de doar 9 jandarmi). Voi forța un pic nota și voi face o analogie cu incendierea Reichstagului de către Hitler, în 1933. Lăsând la o parte condițiile istorice și adaptându-ne motivelor zilei, distrugerea Parlamentului României este similar cu a pune capăt democrației în România. Istoria, cel mai bun profesor, a fost copiată de acest plan care, spre binele nostru, a eșuat. De aici încolo, disoluția României nu mai era decât un joc de șah făcut, cică, cu masiv sprijin popular.

…………………………………………………………………………………………………..

La Cluj, era și încă este pregătit un „grup de intelectuali, politicieni și oameni de afaceri” care ar fi dat, în aceeași noapte, cu mare sârg, o declarație de independență a Ardealului și ar fi constituit imediat Grupul European din Transilvania. În fapt, un fel de Republica Transilvania, cu orientare maghiară, sub protectorat german și garanție rusă.

La Iași, se afla, și încă există,un grup similar care ar fi declarat independența Moldovei, o Republică Moldova care ar fi urmat să se alipească, într-un an sau doi Basarabiei pentru a forma un stat captat 100% în sfera de influență a Moscovei.

Țara Românească, lipsită de voință politică internă nu avea cum să se mai opună acestor mișcări „istorice” ar fi primit ajutor masiv american și cu speranța ca scutul de la Deveselu să fie funcțional și foarte eficient. Bucureștii, cu Țara ciumpăvită, rămâneau singurul stâlp democratic din fosta biată Românie!

Ei bine, demantelarea acestui scenariu monstruos a fost posibilă printr-un singur gest, un gest responsabil, care a înlăturat distrugerea Parlamentului și dezmembrarea definitivă a Țării. Dragi români, demisia lui Victor Ponta a fost acest gest care a dat peste cap întreaga și veninoasa urzeală. Demisia lui Ponta a scăzut aproape instantaneu motivațiile celor aflați în stradă și aproape că a anihilat specularea ticăloasă a emoțiilor stârnite de incendiul de la clubul Colectiv. Astfel, din cei peste 30.000 de manifestanți, doar cinci mii au fost cei care au mai demonstrat în fața Parlamentului, fără tragerea de inimă de a vandaliza ceva.

Infiltrații n-au avut de ales și au plecat spre vizuinele lor.

…………………………………………………………………………………………………..

Din nefericire, mii de minți luminate românești, școlite pe bani străini, bursieri să le zicem, sunt și vor fi gata să își asculte noii stăpâni în detrimentul Țării, ai părinților și strămoșilor lor.

Deși lipsit de un Executiv legitim, Parlamentul României există, deci democrația are șansa ei și, mult mai important, România rămâne aici, ca un ghimpe în coasta dușmanilor ei.

Ninel PEIA

Deputat PSD Ilfov

Doctorand anul III – Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul„.

Ei bine, oameni buni, judecați dumneavoastră dacă astfel de oameni își merită locul în Parlamentul României!

Iar pe lângă Ninel Peia, în „Sfatul Țării” mai există: foste greviste ale foamei, care vin la serviciu îmbrăcate în sacouri cu „desene animate”, ca să ne deslușească înțelesul aspru, că ei, cu toții, sunt personaje ale filmelor de gen; parlamentari-poeți care-și picură mir în nas și lăcrimează-n pumni, spre a-l convingă pe bunul Dumnezeu să-i scape de arest; o „Bonnie” închipuită, care ne frapează cu gestica absurdă a omertei mafiote; zeci de mafioți sadea, care se scapă, unii pe alții, de mâna lungă și de privirea ageră a Justiției, „votându-se” sofisticat și antisocial; cleptomani mărunți, care palmează bilele din urne; parlamentari insolenți, care ne oferă „degete” din urnă; rubensiene bâtrăne, care ung parlamentari micuți, la ceafă, cu untdelemn sfințit – așa mi s-a comunicat, că-i untdelemn sfințit, nu mir; un șef de Senat care se ia de gât cu legea, care dorește ca strada să fie anchetată, iar aleșii să muște tehnocrați de beregată; un al doilea om în stat care, șocant, invită în Parlamentul României personaje indezirabile pe întreg cuprinsul Europei Unite.

Sigur că aleșii noștri nu trebuie lapidați pentru tot acest circ Doar, poate, uneori, examinați.

P.S. – Astăzi, la o lună de la tragedia Colectiv, gândul meu este la toți copiii plecați.

Dumnezeu să vă țină lângă El!

PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT PE PAGINA DE FACEBOOK –MARIAN SULTĂNOIU