Nume de cod: „Glasul fulgerului”

Sunt versurile lui Muhammad Iqbal, poetul național al Pakistanului. Locul din Lahore (capitala provinciei Punjab) unde s-a petrecut atentatul terorist de duminică seara, purta numele său: Gulshan-e-Iqbal – Grădina lui Iqbal.

72 de morți, între care mulți copii, 340 de răniți (138 în stare critică), între care mulți copii. Majoritatea creștini – veniți să-și petreacă prima zi de Paști, dar și musulmani, în mereu aglomeratul parc de 27 de hectare, frecventat mai ales de familii. Există acolo locuri de joacă, o grădină zoologică, ba chiar și un patinoar.

Teroristul sinucigaș era împachetat în 8 kilograme de explozibil căptușit cu bile de rulment (bilele acționează, în momentul detonării, ca niște gloanțe).

N-am să vă descriu locul sinistrului, așa cum apare în declarațiile martorilor oculari, ca să nu vă dau coșmaruri. Vă spun doar că pe fațadele clădirilor din vecinătatea parcului se lipiseră fragmente umane și că, din lipsa unui număr atât de mare de ambulanțe, răniți au fost cărați la spitale cu taxiuri și ricșe. Apoi, sute de oameni – oameni: creștini și mai ales musulmani – au alergat să doneze sânge.

Atacul criminal a fost revendicat cu seninătate, ca să nu spun cu satisfacția misiunii împlinite, de facțiunea islamistă Jamaatul Ahrar Grupul Eliberării a Tehrik-i-Taliban Pakistan Mișcarea Talibană din Pakistan. Numele de cod al operațiunii – care, amenință purtătorul de cuvînt al Jamaatul Ahrar, va continua tot anul – este Saut Ul Raad (Glasul Fulgerului).

Marii lideri ai lumii creștine – (în afara Papei Francisc, mereu plin de compasiune, cu ochii larg deschiși spre lumea în care trăiește) – și-au împins în față purtătorii de cuvânt să exprime condoleanțe. Lahore nu e nici Paris, nici Bruxelles. Pe teritoriul Pakistanului, anul trecut, au fost comise vreo 20 de atentate teroriste – le socotesc doar pe cele al căror număr de victime a trecut de 10. Nenorocita noastră de mentalitate e „lasă-i să se ucidă între ei, sunt 191 de milioane de zurbagii”. Dar, dintre 191 de milioane, doar câteva sute de mii sunt radicalizați fanatici. Cum au ajuns să se asocieze și să ucidă? Ce i-a mânat spre jihad? Poate că ar trebuie să scriu, zilele astea, o scurtă istorie neromanțată a Pakistanului și a vecinilor săi afgani.

… Duminică seara, pe o vreme frumoasă, când Grădina lui Iqbal răsuna de veselie, iar lumea aștepta focuri de artificii, au ieșit limbile fulgerului și au lins cu flacăra lor 70 de vieți. Cui îi pasă?