Trump e de pe Marte, Merkel de pe Venus

După ce tocmai se giugiulise diplomatic cu prințul moștenitor al Arabiei Saudite, răceala îmbufnată cu care a primit-o pe doamna Merkel a apărut și mai ostentativă.

Cerându-i Germaniei să-și achite datoriile față de NATO, Donald Trump n-a greșit cu nimic. Nu e primul președinte al Statelor Unite care o face. Problema a explodat public încă de pe vremea lui Reagan.

Președintele Trump vede doar latura financiară. Există și una morală, mult mai neliniștitoare pentru viitorul relațiilor Statelor Unite cu noua Europă. A exprimat-o cum nu se poate mai limpede politologul american Robert Kagan (soțul Victoriei Nuland), într-o carte care a făcut vâlvă la vremea ei (2003): „Of Paradise and Power. America and Europe in the New World Order”.

INEDIT Pompierii au venit cu autospeciale în parcurile pentru copii din Oradea pentru a crea „oaze de răcoare”. Imagini cu „intervenția specială”

23:34

DEZVĂLUIRI Cristela Georgescu, dezvăluiri despre cea mai grea perioadă din viața ei. A traversat „valea morții”

23:09

Ce spune, pe scurt, Kagan? Noua Europă, cea a integrării, se află în Paradisul kantian al păcii perpetue, în vreme ce America – în sfera hobbesiană a Puterii. „A venit momentul să încetăm a mai pretinde că europenii și americanii împărtășesc un punct de vedere comun despre lume sau chiar că s-ar afla în aceeași lume (…) în chestiunile strategice și internaționale ale actualității, americanii sunt de pe Marte și europenii de pe Venus”. Din 2003 (anul intrării SUA în Irak), când a fost publicat studiul, până astăzi, lucrurile nu s-au schimbat, ci au parcurs o etapă de cronicizare severă.

„Evoluția Europei până în ipostaza actuală s-a produs sub mantaua garanțiilor de securitate ale Statelor Unite și nu ar fi putut rezista în lipsa acestora (…). Respingerea politicii de forță de către Europa și desconsiderarea puterii militare ca instrument al relațiilor internaționale au depins de prezența forțelor americane pe solul european. Noua ordine kantiană a Europei nu putea să înflorească decât sub umbrela puterii americane (…). Europa nu are nici voința și nici capacitatea să-și păzească propriul paradis și să-l ferească să fie răsturnat”.

Robert Kagan a pus degetul pe rană (e ceea ce simte astăzi Trump, dar nu poate să exprime): „În cercurile strategice americane, circulă un curent de opinie cinic potrivit căruia europenii profită pur și simplu de călătoria gratuită pe care au obținut-o sub umbrela de securitate americană, în ultimii șaizeci de ani (în ultimii șaptezeci și patru, dacă ar fi să actualizăm, n.m.). Dată fiind dorința americană de a cheltui atât de mulți bani pentru apărarea lor, europenii preferă să-i investească pe ai lor în programe sociale, vacanțe prelungite și scurtarea săptămânii de lucru”.

Frustrarea puternică a președintelui Trump, pe care nu poate și nici nu se preocupă s-o disimuleze, e justificată: apără gratuit Paradisul european, fără să se poată dedulci la desfătările acestuia.