Atacul de la Shayrat – o reacție emoțională a președintelui Trump?

Bombardarea bazei aeriene de la Shayrat (guvernoratul Homs), oricât de „chirurgicală” și ca răspuns la niște atrocități, înseamnă o agresiune armată  asupra unei țări suverane, membră ONU  – ceea ce rușii invocă acum e corect din punctul de vedere al dreptului internațional. (De prisos să subliniem încă o dată falimentul Organizației Națiunilor Unite).

Când, în septembrie 2015, Rusia a intrat în Siria, am transcris o lungă conferință de presă a ministrului de Externe Serghei Lavrov. Insista cu drăcească perseverență asupra faptului că rușii au fost chemați acolo de guvernul de la Damasc. Cu alte cuvinte, că – din punct de vedere al dreptului internațional – prezența militară pe teritoriul Siriei e în litera și spiritul dreptului internațional.

FLASH NEWS Trump a anunțat de cel puțin 38 de ori că un acord de pace cu Iranul este iminent. Un obstacol în calea păcii a fost chiar președintele SUA

22:41

ACTUALITATE După Ciucă, Cîțu și Orban, a venit lumina din Oradea. Mirel Palada: „Bolojan este un nou nume pe lista premierilor „geniali” ai României”

22:10

De altfel, atacul american de azi- noapte dă Rusiei un balon de oxigen propagandistic. Pusă la zid de comunitatea internațională pentru faptul că – garant al distrugerii armelor chimice, a sprijinit un atac sirian cu arme chimice – încercând niște explicații neconvingătoare, Rusia poate acum să-și reverse retorica indignată și ipocrizia legalistă asupra lumii întregi (e limpede că declarațiile sunt mai ales pentru consum intern).

Problema legalității rămâne însă. Atacul asupra Siriei nu s-a desfășurat cu mandat ONU și nici n-a avut acceptul Congresului american. Ieri au existat niște discuții – republicanii poziționându-se în favoarea unui răspuns militar la barbaria siriană, democrații considerând că președintele trebuie mai întâi să consulte Congresul.

Democratul Ben Cardin, membru al Comitetului pentru Relații Externe al Senatului, a declarat că, dacă Trump ar desfășura o acțiune militară împotriva Siriei, fără consultarea Congresului, va fi considerată „un act ostil” și o posibilă încălcare a legii, fiindcă președintele de unul singur „nu are nici o autoritate să meargă în Siria împotriva regimului Assad”. Ben Cardin a insistat că Trump trebuie să ceară o „autorizație de război”, care – ținând seama de barbaria de la Khan Shaykhun – poate fi lesne obținută.

Dimpotrivă, republicanul John McCain, șeful Comisiei pentru Forțele Armate a Senatului – care a purtat o discuție cu președintele, câteva ore înainte de atac – a insistat pentru o acțiune militară rapidă. McCain susține că i-ar fi spus lui Trump: „Nu trebuie să fim Barack Obama! Cel mai rău lucru pe care îl poți face este să spui că te pregătești să acționezi și să nu acționezi – ăsta a fost Barack Obama”.

Ce ar mai fi de subliniat, la cald? Chiar dacă rachetele americane de croazieră de pe Marea Mediterană au executat o operațiune singulară, una „chirurgicală” asupra bazei aeriene Shayrat, tot un act de război se cheamă.

Întrebarea este dacă a fost doar un impuls emoțional al președintelui Statelor Unite sau Donald Trump are un plan.