România, dusă la groapă cu fanfara

Uite așa și noi, în tot vacarmul ăsta politic din ultima săptămână, mai că am uitat că stăm cu mortul pe masă. Or, România asta pe care ne-au tot plimbat-o prin față a început să pută. 

Câteva observații: 

Liviu Dragnea a fost declarat, oficial, imaginea răului absolut în politică. Ura istorică față de PSD a fost total diluată, iar pesediștii care i se opun au devenit, peste noapte, niște oameni de bine, dacă nu chiar eroi, în condițiile în care opoziția nu există pur și simplu. 

Doar ca să-l vadă plecat pe Liviu Dragnea, cei mai mulți nu au văzut sau s-au făcut că nu văd că războiul se duce mult dincolo de porțile PSD. De la alegeri încoace, asistăm la un asalt fără precedent asupra statului de drept, în sensul democratic al cuvântului. Instituțiile – partide, parlament, guvern, justiție – sunt dinamitate într-un mod sistematic. Alienat, cele de forță capătă o popularitate neobișnuită, cu sprijinul unei propagande foarte eficiente. Este adevărat că această ofensivă nu ar fi fost posibilă în lipsa unei slăbiciuni, dacă nu chiar metastaze, a clasei politice din România, populată de 28 de ani încoace de personaje care și-au construit influența, de multe ori, dincolo de limita legii.

CONTROVERSĂ Guvernul demis Bolojan vrea ca banii din pensii private să finanțeze industria de armament. Avertismentul ASF: Sumele ar putea ajunge la alte țări

12:08

CONTROVERSĂ FT: OpenAI și Google au furnizat modele AI unor companii chineze aflate pe lista neagră a Pentagonului

12:00

În acest context, Liviu Dragnea nu este decât o victimă colaterală.

Ura cultivată sistematic nu poate avea decât efecte devastatoare pe termen lung în cazul sănătății societății. Or, primul efect se vede deja cu ochiul liber: ușurința de a accepta orice abuz sub pretextul unei cauze mai bune. Nu mai vorbim despre drepturi și libertăți, despre implicarea serviciilor secrete în politică – iar de aici nu se exclude Guvernul Tudose – , justiție, presă, despre faptul că DNA nu înseamnă doar Laura Codruța Kovesi – niciun șef de instituție nu ar fi rezistat într-o țară normală unui asemenea scandal în care, în fiecare zi, apar informații care măcar o suspiciune rezonabilă ar fi ridicat, ca să nu mai spunem că, în multe cazuri, avem de-a face chiar cu indicii temeinice.  

În această logică, președintele Iohannis este aplaudat când suspendă practic Constituția. Pentru început, în cazul oamenilor politici, în cazul cărora, prezumția de nevinovăție nu trebuie să se aplice. „În politică nu funcționează prezumția de nevinovăție așa cum funcționează în justiție. Prezumția de nevinovăție funcționează pentru o persoană care merge în fața justiției, pentru un politician care merge în fața poporului contează integritatea, adică să nu fie suspectat de nimic”, a spus șeful statului, făcându-se că uită că a beneficiat de prezumția de nevinovăție în justiție, dar și în politică, atunci când a candidat la prezidențiale în plin proces pentru un verdict de incompatibilitate dat de Agenția Națională de Integritate. 

Din păcate, președintele, preocupat de jocul politic în perspectiva celui de-al doilea mandat, a ratat încă o dată să impună o dezbatere sănătoasă despre justiție sau clasa politică. A ratat-o cum le-a ratat și pe altele extrem de importante pentru fiecare român în parte, până la urmă, și aș aminti, pentru început, doar vreo două: educație și sănătate. 

Ca un indiciu al interesului prezidențial pentru societate, n-aș pomeni decât faptul că în timp ce în București câteva sute de persoane, între care și ambasadorii Marii Britanii și Spaniei, participau la un marș împotriva violenței domestice, Klaus Iohannis tăia panglica și remarca „investiția extraordinară” într-un teren de golf în Teleac, Alba. Ca un detaliu statistic, în ultimii ani, peste 1.000 de femei au murit în România ucise în bătaie. 

Să cânte fanfara!