Statele Unite și Israelul părăsesc „teatrul reprezentațiilor absurde”, tocmai când acesta și-a ales un nou director general

De mirare e că nu și-au informat din timp și partenerul strategic, Israel, care oricum e demult pe punctul de a părăsi organizația.

Decizia SUA a fost anunțată, tocmai când la UNESCO se vota schimbarea directorilor generali: pleca Irina Bokova (fost ministru de Externe al  Bulgariei), după două mandate de cinci ani, și urma să se instaleze foarte interesanta doamnă Audrey Azoulay, evreică franțuzoaică de origine marocană (tatăl său e un vechi consilier al monarhilor din Rabat).

Imediat după victoria în alegeri,  Azoulay s-a grăbit să declare presei: „În aceste vremuri de criză, avem nevoie mai mult ca oricând să sprijinim, să consolidăm și să reformăm UNESCO, nu s-o părăsim (…). Dacă voi fi confirmată, primul lucru pe care îl voi face va fi să restabilesc credibilitatea, să restaurez încrederea membrilor și eficiența, astfel încât să putem funcționa”.

DETALII EXCLUSIVE Se „scufundă” PNL Brașov? Scandalul „Depozit de combustibili la Feldioara”, vârful aisbergului. Suspiciunile DNA zguduie din temelii întreg eșafodajul liberal brașovean: abuz în serviciu, trafic de influență, control politic al unor funcții, instituții și direcții strategice la nivel județean

15:41

ULTIMA ORĂ CCR judecă pe 10 decembrie sesizarea ÎCCJ pe proiectul privind pensionarea magistraților

15:34

Proiectele de reformă ale noului director general al UNESCO ar trebui să determine Washingtonul să mai reflecteze, tocmai pentru că unul dintre motivele declarate pentru care părăsește organizația e tocmai lipsa reformei (cel de-al doilea fiind demersurile repetate anti-Israel).

Adevărul este că dacă la început, în noiembrie 1945, pornise cu 37 de state și cu decizii dominate de fondatorii vestici, astăzi UNESCO are în componență 195 de state, iar decizia s-a mutat spre est. Influența Statelor Unite în cadrul Organizației e minimă, situație care se perpetuează de vreo trei decenii, cam de când  ambasadorul Americii la Națiunile Unite, doamna Kirkpatrick, definea situația în acești termeni: „Țările care au voturile nu plătesc facturi, iar cele care plătesc facturi n-au voturile”.

Statele Unite au încetat să mai plătească factura – cele 80 de milioane anual – în 2011, anul în care Palestina a fost primită cu drepturi depline în UNESCO. De atunci s-au scurs șase ani de încordare continuă între organizație, dominată de influența statelor musulmane, și Israel, susținută de SUA.

Netanyahu n-a scăpat nici o ocazie să eticheteze UNESCO drept un „teatru al reprezentațiilor absurde”, secondat în declarațiile caustice de ambasadorul său la ONU.

Cu Audrey Azoulay la conducerea UNESCO, va fi interesant de văzut cum se vor concilia aici cele trei monoteisme și interesele lor. O premisă majoră ar fi depolitizarea organizației.