Frânghia Patriarhului din Fereastră

Patriarhia Greacă a Ierusalimului vinde terenuri (zeci de hectare), din vara trecută, pe șest și la prețuri de nimic. Cumpărătorii pot fi doar bănuiți, ascunși cum se află în umbra paradisurilor fiscale. În centrul scandalului – întreprinzătorul Teofil al III-lea, „Patriarh al Sfintei Cetăți a Ierusalimului și a întregii Palestine, al Siriei, dincolo de râul Iordan, al Canei Galileii și al Sfântului Sion”.

Dumnezeu nu bate cu bâta: predecesorul său a fost descăunat sub aceleași acuzații, de tranzacții frauduloase cu bunuri imobile ale Patriarhiei. Biserica greacă e unul dintre cei mai importanți proprietari de pământ din Israel. Majoritatea terenurilor din Ierusalimul de Est, dar și hoteluri, ansambluri  imobiliare, în Ierusalimul de Vest. Problema vânzării capătă însă apăsate conotații politice în Ierusalimul de Est, acolo unde vor palestinienii să-și așeze capitala, dacă va opera vreodată soluția a două state.  

FLASH NEWSUn fost ministru al lui Orban, anchetat într-un mega scandal de corupție în Ungaria: 19,5 milioane de dolari, găsiți îngropați în păduri

09:18

NEWS ALERTDouă tramvaie Imperio s-au ciocnit într-o intersecție din București. Un pasager a ajuns la spital. Circulația este blocată

09:11

Era anul 2005 și Irineu Întâiul a negat vehement că ar fi săvârșit operațiuni de real estate (ceea ce, mulți ani mai târziu, Justiția pământească a confirmat; înstrăinările de teren fuseseră făcute de cuvioși din proximitatea sa, printre aceștia poate chiar cel care astăzi poartă numele de Teofil al III-lea). A refuzat să-și părăsească tronul. Conform canoanelor, un Patriarh nu poate fi nici demis, nici depus (din treaptă), nici alungat; poate doar, în anumite circumstanțe, să-și ceară singur plecarea.

Irineul Întâiul se mai crede și astăzi Patriarh al Ierusalimului. Succesorul său, Teofil al III-lea, l-a închis într-o chiliuță din incinta Patriarhiei, vecină cu un paraclis și cu  curte de 12 metri pătrați. L-a zidit acolo, la mila unei familii de arabi dintr-un apartament de deasupra, care îl hrănesc cu funia – agață de o sfoară o găletușă, pe care coboară până la fereastra cu gratii a lui Irineu.

Astăzi are 78 de ani, i-au căzut toții dinții, în afară de doi pe care și i-a scos singur. Când nu oficiază slujbe în micul paraclis – el liturghisind și tol el ascultând, el preot, el paraclisiarh, el canonarh, el candilapt (n-are curent electric) – stă la fereastră cât e ziua de lungă. Timp de nouă ani, până în 2014, când au trebuit să-l interneze în spital, Patriarhul din Fereastră a fost una dintre atracțiile turistice ale Ierusalimului.

Unii spun că, între timp, s-ar fi împăcat cu Teofil al III-lea. Nu cred. Tot ce mai știu despre el e că s-a întors din spital la fereastră, de unde trimite epistole cu frânghia: „Smerenia Noastră se adresează turmei Noastre și către toată pleroma dreptslăvitoare a Ortodoxiei Universale, către frații noștri – întâistătători ai Bisericilor Ortodoxe, către frații noștri întru Hristos – părinții Sfântului Mormânt. Având în vedere faptul că răsturnarea și îndepărtarea Noastră silnică de la conducerea Patriarhiei Ierusalimului este necanonică și nelegitimă, Noi declarăm că suntem unicul adevărat și legitim Patriarh al Ierusalimului (…)”. Și semnează  „Al vostru, întemnițatul Patriarh al Ierusalimului, Irineu I”.

Nu-l tângui. Mi-l închipui doar cum aprinde feștile în noaptea înmiresmată a minții lui.