Ramura de măslin a Turciei pentru kurzi – calibru 120 mm

Am amânat să scriu despre ofensiva turcă asupra kurzilor din Siria, pentru că e destul timp – povestea va dura câteva luni.

(Operațiunile transfrontaliere anti-kurde ale regimului de la Ankara durează de ani de zile, de multe ori fiind realizate sub pretextul luptei împotriva autointitulatului Stat Islamic).

Sâmbătă, 20 ianuarie, armata turcă  a lansat Operațiunea „Ramura de măslin” (toate ororile poartă nume suave) asupra milițiilor kurde din zona orașului Ifrin (situat în nord-vest, în regiunea autonomă Rojava, înainte – guvernoratul Alep), având drept scop declarat stabilirea securității de-a lungul frontierei sale cu Siria și „protejarea sirienilor de opresiunile și cruzimea teroriștilor”.

Pentru a da o spoială de legalitate acțiunii, Turcia a invocat  articolul 51 din Carta Națiunilor Unite, referitor la „dreptul inerent de autoapărare individuală” al unui membru al ONU. (O reuniune cu ușile închise pe această temă a avut loc luni, în Consiliul de Securitate, la cererea Franței, singurul stat care s-a pronunțat ferm pentru încetarea Operațiunii).

EXCLUSIV O revoltă a celor mai periculoși pușcăriași, înăbușită în ultimul moment. Ce s-a întâmplat cu liderii răzmeriței

05:00

CONTROVERSĂ Eugen Tomac confirmă că „există consultări între USR și AUR, între PNL și AUR” pentru formarea viitorului guvern

00:53

Statul Major turc raporta că, în patru zile de când le arată kurzilor ramura de măslin, „260 de militanți au fost neutralizați” (ceea ce poate însemna uciși, răniți sau capturați).

Cine sunt cei desemnați de turci drept „teroriști”? Sunt așa-numitele YPG (în kurdă „Yekîneyên Parastina Gel” – Unitățile de Protecție a Poporului), aripa militară a Partidului Uniunii Democrate (PYD), milițiile guvernului Rojavei, bravele formațiuni militare care au luptat împotriva Daesh- sprijinite cu logistică și din aer de americani, considerate grupări teroriste din pricina legăturilor cu PKK, Partidul Muncitorilor din Kurdistan, ale cărui acțiuni sângeroase au făcut mii de victime în Turcia în cursul ultimilor zeci de ani.

Cert este că regimul de la Ankara nu va tolera o enclavă kurdă la granița sa de sud și e greu să fie blamat pentru asta. De aici începe însă un duel al atitudinilor și declarațiilor de o ipocrizie fără seamăn.

Rusia lui Putin, care face jocurile în Siria (susținându-l, împreună cu Iranul, pe Bashar al-Assad), se mărginește afirmații neutre, vagi apeluri la reținere, pentru a nu-și înrăutăți relațiile cu Turcia (care susține o parte a opoziției anti-Assad). Însă Operațiunea „Ramura de Măslin” nu s-ar putea derula fără ca Moscova să închidă ochii.

America lui Trump s-a mișcat confuz în toată această situație. Începând de duminică, cu anunțarea intenției de a crea în nordul Siriei o „forță de protecție a frontierelor”, pe teritoriile controlate de kurzi, continuând cu declarațiile contradictorii ale șefului diplomației, Rex Tillerson, și ale Secretarului Apărării, Mattis, și încheind cu o declarație de dezicere de milițiile kurde, cărora – ca aliați împotriva Daesh – le dăduseră speranțe că își vor putea întemeia un stat pe teritoriul Siriei care nu îi dorește, sub ochii Turciei care tocmai se străduiește să-i elimine. (Și Tillerson, și Mattis au primit replici tăioase din partea Sultanului ErdoÄŸan).
 
Ramura de măslin urmează să fluture în curând și asupra zonei orașului Manbij din estul Eufratului. Afrin e doar începutul.