Ca să arate că nu e marioneta rușilor, Trump – gata să arunce lumea în aer

Să recapitulăm: atacul chimic de sâmbătă asupra civililor din Duma (în suburbia Ghuta a capitalei siriene) a fost un demers abominabil. Dacă l-au comis sirienii (cu acordul rușilor, cum altfel?) e absurd. Dar faptul că e absurd, ba chiar de-a dreptul sinucigaș în fața comunității internaționale, nu e un argument că n-ar fi putut să-l facă.

Duma e principala localitate a Ghutei de Est, recucerită de regimul al-Assad cu ajutor rusesc și iranian, aproape în totalitate din mâinile așa-zișilor rebeli, în urma unor atacuri succesive de o cruzime feroce, care au vizat și civili. În Duma a mai rămas o organizație jihaidstă anti-Assad sponsorizată din Arabia Saudită, care nu dorește să se retragă, precum celelalte, la Ildib, fieful luptătorilor anti-regim, fiindcă acolo se află dușmanii lor, jihadiști sponsorizați de turci.

FLASH NEWS Șase state membre insistă asupra unei noi taxe la nivelul UE pentru marile companii petroliere după creșterea prețurilor la energie

23:54

NEWS ALERT Nou mesaj RO-Alert în nordul județului Tulcea. Populația, avertizată cu privire la posibila cădere a unor obiecte din spațiul aerian

23:41

După atacul chimic din 7 aprilie de la Duma, care a omorât cel puțin 70 de civili (între care mulți copii și tineri) și a rănit sute, a început baletul diplomatic din Consiliul de Securitate al ONU. Occidentalii au acuzat regimul Bashar al-Assad de atacul chimic, regimul neagă vehement în continuare, Rusia a negat de asemenea că o astfel de oroare ar fi fost întreprinsă de aliații lor sirieni. S-au cerut și s-au refuzat comisii de anchetă de ambele părți, astfel încât Statele Unite, Franța și Marea Britanie – care s-au declarat decise să riposteze militar – se referă în continuare la crima odioasă ca fiind „presupusa” operă a Damascului.

Președintele Trump a apucat însă să declanșeze, pe Twitter, tirul obișnuitei sale retorici deșănțate, iar în urmă cu câteva ore a amenințat explicit și nominal: „Rusia, pregătește-te, ele [rachetele] vor veni, frumoase și noi și !” (de ce-o fi pus ultimul cuvânt între ghilimele?).

Cum se va întâmpla asta? Pentru Trump n-are nici o importanță, important e să arate investigatorilor săi că nu e marioneta rușilor. Dacă însă va lovi cum a lovit anul trecut baza aeriană de la Khan Sheykhoun, impactul militar și politic va fi același: zero. Dacă va hotărî să declanșeze ceea ce, în 2013, fostul președinte Obama n-a fost în stare, asta ar însemna „o operațiune de mare risc”, cum eufemistic a caracterizat-o la NBC News amiralul James Stavridis, fostul comandant al forțelor NATO din Europa. Măcar pentru simplul fapt că acum, în aprilie 2018, situația e fundamental alta decât în 2013 (în urmă cu cinci ani, Rusia nu era prezentă militar în Siria).

Doamna May e decisă să meargă la război cu Trump – grotescă pereche!. Rămâne însă de văzut ce va spune Parlamentul britanic, care, în 2013, l-a lăsat pe Barack Obama cu ochii în soare.

Culmea e că în toată această cacofonie agresivă se ridică vocea rațională a Turciei (care tocmai le-a tras kurzilor din Afrin o ramură de măslin peste ochi și continuă ofensiva pe teritoriul Siriei): premierul Binali Yildirim („Fulgerul”) le-a cerut Rusiei și Statelor Unite să înceteze cearta de maidan și să nu se mai poarte ca doi șefi de gașcă. (Putin s-a abținut până la ora asta să-i dea vreo replică președintelui Trump, nici măcar ministrul de Externe Lavrov n-a emis vreun sunet. Au scos-o la înaintare pe doamna Zakharova, directorul de comunicare al diplomației de la Moscova, care i-a atras atenția lui Trump că ar trebui să vâneze teroriști nu un guvern legitim și că rachetele pe care le-a promis, așa inteligente cum vor fi, vor distruge probele atacului chimic).

Și Yildirim, în timp ce ecoul bombardamentelor turcești de l Afrin nu s-a stins încă, lansează un apel de o ipocrizie absolută:  „Nu este momentul pentru rivalitate, este momentul să ne gândim la rănile regiunii (…)”…

Următoarele 72 de ore vor fi decisive pentru destinul omenirii.