Iohannis și-a luat partidul înapoi

„Tânărul Werner” s-a trezit, peste noapte, în găleată. Dar nu așa, ci profund în găleată. Și totul a început de la momeala prinsă în ac de Dragnea – anume, Viorica – la început de an, ceea ce l-a făcut pe Klaus să se ducă pe copcă.

Ca și când ar fi știut până unde va coborî Dăncila de apă tulbure, dacă-i dă fir, liderul PSD a prins-o-n ac, a aruncat-o-n apă și a început să dea la Iohannis.

Și Iohannis a mușcat și s-a dus la fund.

A doua lovitură a fost șah-ul pe care i l-a dat Tudorel Toader, „marele maestru local”, care face mat Justiția.

DIPLOMAȚIEDonald Trump se va întâlni joia viitoare cu Xi Jinping și Vladimir Putin. Subiectele de pe agenda celor trei lideri la summitul trilateral de la Shenzhen

00:11

BREAKING NEWSAlertă aeriană majoră în SUA. Niciun avion nu mai decolează de pe tot teritoriul american din cauza unor “circumstanțe extraordinare”

23:48

L-a pus pe președinte în situația mutării cu alternativă: fie acceptă matul, fie sacrifică regina DNA. Și, întrucât a înțeles că nu mai are nici strada, în totalitate, de partea lui și nici un partid solid, care să-l sprijine în caz de atac decisiv, prin suspendare și referendum, a sacrificat regina.

Consecințele le cunoaștem: s-a dus la fund.

De ultimă oră, privind și mai atent, către „partidul său” – mă rog, în general, către dreapta – a înțeles perfect ce va să însemne „moartea subită”: anume, starea de neființa politică. Și s-a dus la fund.

Și, acolo, la fund, și-a făcut inventarul: din stradă mai are cam un colț, întrucât unii au plecat, alții s-au întors (cu fața de la el), alții nu mai vin (de afară), iar restul a cunoscut marea lehamite; a rămas Diaspora să se descurce cu concediul cum o putea; din politică, ce să mai vorbim, prea multă susținere n-a simțit – la centru-dreapta au reapărut oameni noi, cam periculoși, cum ar fi Dacian Cioloș, de care s-a lipit USR, și par prieteni; și nu știi cine s-o mai alinia, ca, de exemplu, Eugen Tomac. Cu moldovenii nu ești sigur niciodată.

Iar despre PNL, după ce că e plin de bube-n cap, mai are și „viruși antiOrban”: Viorel Cataramă și Marian Petrache, două nume care au un trecut relativ comun cu al treilea – Călin Popescu Tăriceanu.

Acum, nu știe nimeni, exact-exact, în ce fel urma să se organizeze jocurile: fie Tăriceanu își căuta loc de fugă și lansare către Cotroceni, dintr-un nou PNL, fără Orban și garda lui, dacă se strica cu Dragnea, fie urma să ia o halcă din „partidul lui Iohannis” să-l ducă în ALDE, „rezolvând” și Opoziția și pe președinte, la pachet.

Înțelegând toate acestea, suferințele lui Klaus Iohannis s-au amplificat extrem. L-a invitat pe Orban la Cotroceni și i-a cerut să-l invite la Consiliul Național al partidului.

Odată invitat, a pus lucrurile în ordine, așa cum a văzut el, pe la congrese mai mari: „Mai vreți să fiu președintele vostru?!”/”Sunteți alături de mine în această luptă?”. „Daa!”. „Mai vreți?!”/”Sunteți?”. „DAAAA!!”.

Ei, așa da!

Și Iohannis și-a luat partidul înapoi. I-a pus pe oameni la treabă, le-a trasat sarcini, a transmis semnal că PNL e al lui și, cine vrea putere, la Dreapta, numai cu liberalii face mușchi, face față, mă rog, face totul. Mesajul a fost articulat. Iohannis a fost „blajin” – în felul lui; restul a fost show, cu întâmplări și personaje cunoscute.

Cu o excepție: „Toamna aceasta și anul viitor trebuie să reprezinte revenirea la normalitate în România. Nu putem să stăm cu mâinile în sân și să vedem cum e destructurat tot ce a fost construit. Așa ceva nu se poate„, a spus Iohannis.

Adică?!