Armata României, aruncată în jocuri politicianiste

Amestecul de spaimă, ură și frustrare, mascat prost într-o bonomie căznită, a explodat. Jupânul României, Liviu Dragnea, aruncă și Armata în jocuri politicianiste, împingându-și slugile să facă echilibristică pe sârma interesului național.

Singurul punct pe ordinea de zi a Consiliului Suprem de Apărare a Țării a fost astăzi o decizie privind situația șefului Statului Major al Apărării, al cărui mandat de patru ani expiră pe 31 decembrie.

Conform Legii 346/2006, șeful Statul Major al Apărării este numit de Președinte, la propunerea ministrului Apărării, cu avizul Premierului, fiind militarul cu cel mai înalt rang de conducere din Armată.

EXCLUSIV Mihai Tudose, mesaj pentru George Simion. „Va trebui să-și asume o intrare la guvernare”

19:00

FLASH NEWS Bill Clinton a împlinit 80 de ani

18:59

Lucrurile sunt limpede reglementate și nu lasă loc de interpretare: Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării stipulează că „în funcția de șef al Statului Major al Apărării poate fi numit locțiitorul acestuia sau unul dintre șefii categoriilor de forțe ale Armatei”. Dar și că mandatul de patru ani al șefului Statului Major poate fi prelungit cu încă un an.

Președintele României a procedat corect, în ciuda furibundei propagande pesediste și a minciunilor ministrului de resort. Klaus Iohannis a primit o singură propunere – nu mai multe, cum clama post factum ministrul Leș – și a constatat evidența: că aceasta „nu respectă rigorile legii”. Prin urmare, a decis să prelungească mandatul actualului șef al Statului Major.

În situația geostrategică regională complicată, România se poate lipsi de pletora de politruci de carton, dar nu-și poate lăsa Armata pe mâna unui locțiitor.

Președintele are dreptul de a prelungi mandatul actualului șef al Statului Major, „în condiții excepționale”. Ne aflăm în condiții excepționale.

Mă abțin să afirm fără probe că motivul pornirii viscerale a lui Dragnea împotriva șefului Statului Major vizează o serie de aranjamente oneroase vizând înzestrarea Armatei, cărora generalul Nicolae Ciucă ar fi avut demnitatea să li se opună.