Cine se teme de Firea? Inamicii lui Dăncilă

Altfel, nu înțeleg de ce ar accepta să se înscrie într-o cursă fără sorți de izbândă.

Astăzi, din postura de lider al partidului, Dăncilă poate face mult mai multe pentru PSD – iar unele pozitive, cum ar fi o anumită ordine, un anumit echilibru, o mai mare transparență, se simt deja, chiar dacă falanga „Dragnea” nu vede asta cu ochi buni.

Care să fie, atunci, explicația unui demers ale cărui consecințe se vor întoarce, cu siguranță, împotriva sa și a eventualei reformări a partidului?! Doar aceea că există cutuma potrivit căreia președintele formațiunii trebuie să candideze la președinție?!

A aflat – înțelegându-și viitorul post-eșec -, ca urmare a studiului aplicat al sorții tuturor președinților PSD, care s-au ratat, ratând șefia statului, ce-l așteaptă pe învins?! Ce s-a ales de Năstase, de Geoană, de Ponta, perdanți, cu toții, în aceleași condiții? De ce ar trebui ca și Dăncilă să urmeze același drum al pierzaniei politice?

E posibil ca, măcar unii dintre cei care o îndeamnă să facă acest pas, să încerce să scape, astfel, de „damnată”?!

Altfel, nu pot pricepe în ce fel cred aceștia că Dăncilă, cu toată transformarea ei din epoca „după-Dragnea”, l-ar putea învinge pe Iohannis la prezidențiale.

Și de ce ar trebui actualul premier să renunțe la guvern și partid, numai și numai ca să bifeze un eșec lamentabil? Spre a ne arăta nouă că „Vio e bărbată” și că nu se teme de confruntări? Să vadă nația că ea nu e „un om laș” și că, ce să vezi, va candida, dacă partidul i-o va cere?

OK, dar dacă o parte din partid i-o va cere, pentru ca, ulterior, înfrântă fiind, să o alunge din fruntea PSD, iar cealaltă parte, dintr-un orgoliu politic nemăsurat și, în acest caz, nejustificat?

Gândesc unii să scape, în acest fel, atât de Dăncilă, cât și de Firea – edilul Capitalei fiind, orice s-ar spune, un actor cotat cu mai multe șanse pentru accederea în turul doi al prezidențialelor -, aceasta din urmă scoasă din cursă de candidatura premierului?

Cu toate relele ei, Gabriela Firea are, totuși, mult mai multă îndreptățire spre a deveni prezidențiabila Kiseleff-ului pentru Cotroceni. Doar că prea puțini social-democrați/colegi de partid îi mai cântă astăzi în strună.

Ceea ce vreau să spun este că, împingând-o pe Dăncilă într-o cursă fără șanse, toată lumea va avea de câștigat, mai puțin Dăncilă și PSD, și anume: cei care resping ideea aplicării unei social-democrații de inspirație europeană, în Kiseleff, cei care vor s-o descăpățâneze pe preopinentă, toți contracandidații ei la Cotroceni.

Încep să cred că, totuși, ceva e putred în Danemarca, intersecție cu „Țara lui Dragnea”…