EDITORIAL Istoricul Marius Oprea: Uniunea Salvați-l pe Barna

Alianța politică despre care se spune că are în spate „rezerviștii” din servicii (mulți dintre ei proveniți din fosta Securitate, cum s-a dovedit prin faptul că partidul PLUS a fost nășit în biroul notarial al lui Alexandru Iordache, fost securist anchetator) întîmpină dificultăți chiar în plină campanie electoral.

La apariția Uniunii Salvați România am avut și eu cu încredere în ea, în mare parte datorită unei vechi și statornice prietenii care mă leagă de Nicușor Dan, un om inteligent și de bun simț. Dar după îndepărtarea lui din partid (prin forțarea unei demisii ale cărei resorturi rămîn neclare), după alianța cu Dacian Cioloș, un „tehnocrat” cu legături în fosta Securitate, un fel de Stolojan de tip nou, titularul unui guvern care a realizat absorbție de fonduri europene zero – așa cum guvernul Văcăroiu se mîndrea pe vremuri cu „creștere economică zero”, lucrurile mi-au apărut într-o nouă lumină.

Această formațiune a început să joace din ce în ce mai mult rolul uitatei Alianțe pentru România, apărută în 1997 și condusă de Teodor Meleșcanu, actualul președinte al Senatului, cel mai longeviv om politic activ din România. Meleșcanu a fondat ApR-ul în 1997 și în campania electorală ar fi jucat rolul de divizare a dreptei, dacă nu ar fi existat scandalul „firul roșu”, care a destrămat oastea de strînsură adunată sub stindardul unui om politic care s-a dovedit mincinos.

FLASH NEWS O tornadă violentă a măturat sudul Franței: 41 de răniți, sute de case au fost distruse. O gravidă, scoasă din dărâmături

09:40

SPORT Ilie Bolojan, tras de mânecă de David Popovici: sportivii vor banii pentru medaliile obținute la Jocurile Olimpice. A apărut și o petiție online

09:36

Poate să împărtășească și USR-ul aceeași soartă cu a ApR-ului? Puțin probabil să o facă la fel de rapid, dar mi se pare, totuși, inevitabilă. Mai întîi, că nu poți fi la nesfîrșit un partid „antisitem” care face parte din sistem. Nu poți să dai jos „ciuma roșie” și, după căderea guvernului, să nu vrei să pui nimic în loc, cerînd anticipate imposibil de declanșat, din punct de vedere consituțional, în campania prezidențială.

E drept că Uniunea Salvați România și-a depășit condiția de „partid-balama” cum au fost cele fondate în laboratoarele „serviciilor”, ca UNPR-ul sau, în trecutul mai îndepărtat, Uniunea Forțelor de Dreapta, finanțat de Sorin Ovidiu Vîntu, care a dus prin alianța cu țărăniștii la eșecul lor la alegerile din 2000 și la dispariția partidului lui Iuliu Maniu de pe scena politică. Un motiv este aliatul pe care Uniunea Salvați România îl are în noile tehnologii de comunicare ale unui partid despre care știm încă foarte puține – în afara postărilor agresive ale unor lideri precum Cosette Chichirău, specializată în filmările cu telefonul mobil în Parlament, Andrei Caramitru și alții. Internetul este plin de CV-ul lui Dan Barna și de îndemnul de a-l alege (orice pagină de căutare pe Google ai deschide). Dacă îndrăznești să scrii ceva critic la adresa USR-PLUS, cum s-a întîmplat în cazul meu cînd am scris despre cei doi Alexadru Iordache, senior (securist) și junior (beizadea scăpată de condamnare de tata), cu un rol esențial în fondarea partidului lui Dacian Cioloș, o armată de troli și personaje fără identitate de pe facebook îți invadează pagina, cu injurii greu de reprodus.

De unde atîta „ură de clasă”, dacă nu de la „părinții-fondatori” ai partidului? Ca și atacurile și insultele la adresa creștinismului, care au mers pînă la instigarea de către fostul vicepreședintele USR Cluj la incendierea bisericilor. Ca o paranteză, emblematic pentru portretul-robot al „useristului fanatic”, acesta a preferat să-și dea demisia din funcție, decît să se dezică de afirmațiile sale.
Dincolo de aceste „medode specifice” de propagandă și limbaj, ceea ce iese însă la iveală acum ține de subteranele financiare ale partidului și ale liderilor săi.

Uniunea Salvați România (de cine? Vladimir Bukovski îmi spunea despre fostul FSN că acest termen de „salvare”din titulatura partidelor de tranziție a fost „copt” în laboratoarele KGB-ului) are bani, după cum a dovedit-o publicitatea electorală, mai ales cea electronică. De unde vin ei, cel puțin în cazul liderului a ieșit de curînd la iveală: din posibile fraude cu fonduri europene. E vorba, în cazul lui Dan Barna, în mod sigur de imoralitate, dacă nu de ilegalitate.

Ancheta celor de la Rise Project este necruțătoare. Iar Barna se apără precum „penalii” pe care el și colegii de partid îi voiau, nu demult, scoși din viața publică: spune că, de fapt, campania împotriva sa este instrumentată de „vechea clasă politică” și nu poate crede în „corectitudinea DLAF”. î

El invocă faptul că aceasta este o structră în componența Secretariatului General al Guvernului, ignornd cu bună știință că subordonarea este una strict tehnică – ține numai de cine anume e „ordonatorul de credite”. În defensivă, USR-ul nu mai este atît de bun și de viu. În cazul liderului Dan Barna, stîngăcia își dă mîna cu vechile metehne pe care USR le codamna: așa-zisa „insturmentare politică”, atunci cînd este vorba de propriile suspiciuni de deturnare de fonduri. Campania „fără penali în funcții publice” lansată de Uninea Salvați România se va întoarce împotriva sa, în momentul în care prima citație va veni pe adresa liderului. Și va însemna apropierea sfîrșitului și pentru această nouă „oaste de stînsură”, care a reușit să mai compromită un ideal al tranziției în România – anume că se poate întemeia un partid nou și curat.

Care, cum iese pe piață, este „infiltrat” masiv și, în cele din urmă, cumpărat de-a dreptul. Numai că, spre deosebire de Alianța pentru România, care a sfîrșit rapid, liderul său Meleșanu obținînd la alegerile prezidențiale mai puțin de 2%, agonia USR-ului va fi ceva mai lungă, chiar și în cazul în care citația la DNA va pica pînă la data prezidențialelor, pentru că partizanii și susținătorii acestui partid sînt, în cele mai multe cazuri (cu excepția celor citate mai sus) oameni a căror inteligență este depășită numai de naivitate și de orgoliu – și asta, în condițiile în care oricum cea mai rară vorbă la români este „am greșit”.

Dar ca partid nou și curat, Uniunea Salvați Romnia a încetat de fapt să mai fie așa și a intrat pe mîna „oamenilor pricepuți” din tagma lui Coldea, în momentul în care și-a înghițit pe nemestecate propriul fondator. USR-ul va redeveni, cred eu, destul de repede USB – dar nu Uniunea Salvați Bucureștiul, ci Uniunea Salvați-l pe Barna, prin atacuri virulente, aproape de tip stalinist, la adresa tuturor celor ce vor îndrăzni să spună cît de cît ceva despre prezidențibilul lor.