Ororile din „grădinița” de la Auschwitz: Copiii, gazați după șase luni de la sosire / Mamele, violate de alți prizonieri / Lupta zilnică pentru supraviețuire: „Erau împușcați și dacă mergeau la toaletă”

The Children’s Block, publicată inițial în limba cehă, cu numele „The Painted Wall”, în 1993, reprezintă povestea reală a 500 de copii evrei, detașați în zonele special concepute ale lagărelor morții, pentru a induce în eroare Crucea Roșie cu privire la condițiile oribile în care erau ținute familiile cehe, căzute în mâinile germanilor, scrie Daily Mail.

Chiar dacă vorbim despre o lucrare de ficțiune, aceasta a fost scrisă de supraviețuitorul Otto B Kraus, care a fost consilierul copiilor în lagărul pentru familii, deschis între septembrie 1943 și decembrie 1944. Astfel, cartea evocă experiențele autobiografice ale lui Kraus.

FLASH NEWS Elena Udrea reacționează la demiterea lui Paolo Zampolli din funcția de emisar al lui Trump și a lui Kimberly Guilfoyle, fosta ambasadoare SUA în Grecia. Ce reproșează actualei clase politice în relația cu Statele Unite

00:05

POLITICĂ Diana Stoica, explicații după mesajul controversat trimis pe grupul de WhatsApp al Comisiei pentru afaceri europene: „O să fiu mai atentă”

23:47

Kraus vorbește despre suferința copiilor care erau parte a unei mușamalizări în ochii Crucii Roșii.

Crucea Roșie avea voie să viziteze ghetoul transformat în lagăr de concentrare Tezerin, din fosta Cehoslovacie.

Evreii din Tezerin păreau mai îngrijiți, pentru a masca adevăratele orori comise de naziști.

Când Tezerin se supraaglomera, „locuitorii” erau trimiși în „lagărul familiilor” și „blocul copiilor” de la Auschwitz-Birkenau.

Lagărele serveau drept element de „negare” a informațiilor privind exterminarea evreilor în lagărul din Polonia – și motivul pentru care prizonierii erau mai bine tratați a fost descoperit de abia la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Primii prizonieri care au ajuns la Tezerin și apoi la Auschwitz-Birkenau aveau dreptul să-și păstree hainele și nu primeau uniforma cu dungi. Nu erau rași în cap și primeau hrană mai bună. Copiii puteau sta în „blocul copiilor” și seara reveneau în sânul familiei.

În realitate, copiii erau uciși cu brutalitate – sufocați în camerele de gazare – la șase luni de la sosirea în lagăr. În total, peste 17.500 de evrei au intrat în așa zisul „lagăr al familiilor” și peste 15.000 dintre acești au murit executați, bolnavi sau înfometați.

Cartea vorbește despre teroarea la care erau supuși evreii în lagăr. Kraus descrie scene oribile, bazate pe povești reale.

La sosirea în lagăr, personajul „Alex” descoperă cu stupoare că gărzile SS îi împușcă pe evreii care au nevoie la toaletă.

Un cuplu care a întreținut relații intime a fost bătut cu bestialitate în fața celorlalți prizonieri, o scenă la care au asistat și copii, potrivit cărții.

Mamele copiilor din lagăr erau violate în fiecare noapte de alți prizonieri, își mai amintește Kraus.

Copiii nu știau nimic despre crematorii și moarte și locuia cumva feriți de scenele îngrozitoare, până când deveneau ei înșiși victimele lor.

„Școala” din „blocul copiilor” a reprezentat o evadare de la mediul din lagăr, deși existau și diferențe: spre deosebire de copiii francezi, germani sau evrei din alte țări, copiii cehi aveauvoie să se joace, să își viziteze părinții și organizau spectacole la care luau parte ofițerii SS.

Aceștia primeau rații mai bune de mâncare, în timp ce alții mureau de foame în jurul lor. Bunurile luate de la prizonierii morți, care ajungeau de regulă la SS, erau înmânate uneori copiilor din Children’s Block.

La șase luni după ce ajungeau la Auschwitz, fiecare grup de copii era exterminat.

Primul grup de prizonieri de la Tezerin, trimis la Auschwitz-Birkenau, era format din 3.800 de oameni, care au murit în noapte de 7-8 martie 1944 și al doilea contingent, de peste 10.000 de oameni, a fost exterminat în 11-12 iulie 1944.

Alți 2.750 prizonieri au fost trimiși în Germania și – din aceștia – doar 1.167 prizonieri erau în viață, în lagărele de muncă silnică, la finele războiului.

Lagărul familiilor avea o rată de supraviețuire de circa 6,6%, potrivit cercetării lui Kraus, dar, incredibil, cei mai mulți adulți care lucrau în „blocul copiilor” au supraviețuit ororilor naziste.