Experții privesc cu groază cum doi sateliți sunt pe punctul de a se ciocni. Un satelit sovietic și un corp de rachetă chinez aruncat au șansa să se ciocnească în spațiu joi

Pentru a doua oară în acest an, experții pot urmări și aștepta doar pe măsură ce două obiecte mari se apropie de un potențial curs de coliziune pe orbita joasă a Pământului.

O rachetă chinezească veche, aruncată și un satelit militar rus defunct urmează să treacă la 12 metri unul de celălalt

Potrivit serviciului de urmărire a resturilor spațiale LeoLabs, o etapă de rachetă chineză veche, aruncată și un satelit militar rus defunct urmează să treacă la 12 metri unul de celălalt pe 16 octombrie 2020 la 00:56 UTC.

Există, mai spune LeoLabs, o șansă mai mare de 10% ca cele două obiecte să se ciocnească la o altitudine de 991 kilometri (616 mile) peste Marea Weddell, chiar lângă Peninsula Antarctică.

IT&CServiciile Microsoft, restabilite treptat după pana globală. Ce a generat incidentul de vineri, 13 noiembrie

09:25

FLASH NEWSUn fost ministru al lui Orban, anchetat într-un mega scandal de corupție în Ungaria: 19,5 milioane de dolari, găsiți îngropați în păduri

09:18

„Aceasta este probabil una dintre cele mai grave coliziuni accidentale pe care le-am văzut de ceva vreme”, a declarat pentru ScienceAlert arheologul spațial Alice Gorman de la Universitatea Flinders din Australia.

Cele două obiecte sunt substanțiale, cu o masă combinată de aproximativ 2.800 de kilograme, călătorind în direcții opuse, cu o viteză relativă de 14,7 kilometri pe secundă (9,1 mile pe secundă). Etapa rachetei face parte dintr-o rachetă Long March 4B lansată pe 10 mai 1999; după ce și-a transportat în siguranță sarcina utilă, etapa a fost aruncată, așa cum a fost procedura normală de zeci de ani.

Satelitul este un satelit militar rus Parus care cântărește aproximativ 825 de kilograme (1.820 de lire sterline), lansat la 22 februarie 1989 și folosit anterior pentru comunicații și navigație. Nu mai este operațional. Deci niciun obiect nu poate fi comunicat cu sau manevrat pentru a evita o spargere.

Este similar cu o situație la începutul anului, în care doi sateliți vechi au fost proiectați să treacă la o distanță de 15 până la 30 de metri unul de celălalt, cu o șansă de coliziune din 100. În această abordare strânsă, precum și aceasta, șansa de coliziune este complicată de forma navei spațiale. Satelitul Parus are un braț de 17 metri (56 de picioare) care ar putea închide cu ușurință decalajul proiectat între ele. Dar cel mai rău scenariu ar fi dacă cele două corpuri se ciocnesc.

Nu există niciun risc pentru noi aici pe Pământ, chiar dacă potențiala coliziune ar avea loc într-o regiune dens populată. Îngrijorarea este că cele două obiecte ar crea un duș de resturi mici. Acest lucru s-ar arde la intrarea atmosferică – dar este mai probabil să stea pe orbita joasă a Pământului, creând pericole pentru alte obiecte de acolo.

În timp ce rata coliziunilor este în prezent destul de mică – în ultimii 10 ani, acestea au constituit doar 0,83% din toate evenimentele de fragmentare pe orbita joasă a Pământului – îngrijorarea este că coliziuni mai grave ne vor duce rapid pe drumul către Sindromul Kessler.

Acest lucru a fost prezis de fostul astrofizician al NASA Donald Kessler în 1978 și afirmă că, cu suficientă gunoaie și resturi în spațiu, în cele din urmă va exista o cascadă de coliziune fugară. O coliziune va crea sute sau mii de bucăți de gunoi care vor continua să se ciocnească cu altele, până când spațiul din apropierea Pământului este practic inutilizabil.

Noi tehnologii, cum ar fi manevrarea automată pentru evitarea coliziunilor și colectarea de gunoi spațial, sunt în lucru. Deci, trebuie doar să sperăm că vom putea evita în continuare coliziuni mari până când vom avea câteva tehnici mai bune de atenuare a gunoiului.

„Sentimentul meu despre asta este probabil că nu se va întâmpla, doar pentru a fi optimist. Dar va trebui să așteptăm”, a declarat Gorman pentru ScienceAlert.