ARCUL DE TRIUMF are o istorie la fel de zbuciumată ca România

Ziua de 1 Decembrie nu poate trece fără să amintim despre Arcul de Triumf. Monumentul din București, simbol al victoriei trupelor române în Războiul de Întregire, are o istorie la fel de zbuciumată ca România.

Ridicat și consolidat de mai multe ori, Arcul de Triumf spune o poveste despre renaștere din propria cenușă și dârzenie în fața greutăților.

Arcul de Triumf și încercarea de la 1878

Simbol al onoarei militare, pe sub Arcul de Triumf au defilat trupele române victorioase în războaiele duse.

Actualul moment din Capitală face parte din ansamblul de monumente naţionale reprezentative care omagiază şi comemorează Războiul de Întregire al țării (1916 – 1919). Sunt incluse aici Catedrala Încoronării, din Alba Iulia (15 octombrie 1922), Mormântul Eroului Necunoscut, din Parcul Carol I, București (17 mai 1923), Crucea Eroilor Neamului de pe muntele Caraiman (14 septembrie 1928), mausoleele de la Mărăşeşti (18 septembrie 1938) și Mărăşti (6 octombrie 1938) şi ansamblul monumental de la Târgu Jiu (27 octombrie 1938).

EMISIUNI OFF The Record. Invitat: Radu Ștefan Oprea, Secretarul General al Guvernului

13:00

RĂZBOI Benjamin Netanyahu: „Israelul va continua să atace Hezbollah oriunde va fi necesar”

12:57

Arcul de Triumf duce mai departe tradiţia antică romană, unde triumful legiunilor Romei era sărbătorit printr-o astfel de defilare.

În 1878, din cauza dificultăţile financiare cu care s-a confruntat țara după Războiul de Independență, nu s-a putut ridica decât un monument provizoriu pe sub care au defilat trupele Regelui Carol I, în luna octombrie.

Abia în 1922 s-a construit în Bucureşti un arc de triumf. A avut menirea de a sărbători Marea Unire și încoronarea Regelui Ferdinand Întregitorul şi a Reginei Maria.

Cine a lucrat la ridicarea Arcului de Triumf

Monumentul a fost proiectat de arhitectul Petre Antonescu, dar, fiind ridicat în grabă, pe un schelet de beton armat, nu avea în el toate elementele necesare care să-i asigure o durată îndelungată. Astfel, la începutul anilor ’30, Arcul de Triumf a început să se degradeze.

Opinia publică a cerut imediat să se facă o renovare radicală, iar basoreliefurile să fie înlocuite cu unele din marmură de cea mai bună calitate.

Misiunea i-a revenit tot marelui arhitect Petre Antonescu, care a luat drept model Arcul de Triumf din Paris, ridicat la 1836. Finisajul exterior este opera mai multor artişti plastici români – Frederic Storck, Constantin Baraschi, Alexandru Călinescu, Mac Constantinescu, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea, Costin Petrescu, Cornel Medrea şi Dimitrie Onofrei.

Monumentul are 27 de metri înălţime, este de formă paralelipipedică şi oferă o singură deschidere.

Pe fața de nord și de sud sunt elemente care simbolizează dorința tuturor românilor. Iată ce apare scris:

„După secole de suferinţă creştineşte îndurate şi lupte grele pentru păstrarea fiinţei naţionale, după apărarea plină de sacrificii a civilizaţiei umane, se îndeplini dreptatea şi pentru poporul român, prin sabia Regelui Ferdinand, cu ajutorul întregii naţiuni şi gândul Reginei Maria”.

Ceremonia inaugurării oficiale a Arcului de Triumf a avut loc la 1 decembrie 1936. A fost sărbătorit „majoratul” Marii Uniri, 18 de ani de la momentul Alba Iulia. În prezența unui numeros public, singurul discurs public a fost de către Regele Carol al II-lea.

În ultimii ani, Arcul de Triumf a fost supus mai multor renovări succesive, care l-au consolidat şi i-au redat toate elementele iniţiale.

În prezent, monumentul adăposteşte un muzeu care poate fi vizitat, notează adevarul.ro.