Scriitorul Claudiu Dumitrache dă de pământ cu noul curent de monștri: “Ați distrus meritocrația și valoarea muncii”

Într-un articol publicat recent în ziarul Literatura și Arta din Republica Moldova, Claudiu Dumitrache s-a referit, în numele tinerelor generații, la “noul curent de monștri”. Ca într-o scrisoare deschisă, artistul a adus mai multe explicații pentru care generațiile tinere nu vor cinsti memoria actualilor jucători de pe scena politică și artistică.

“Vi se va lua ceea ce iubiți cel mai mult: faima și laurii – pentru că munca voastră nu a fost în slujba nimănui”, le-a transmis Dumitrache “monștrilor” care au tratat aceste noi generații cu iresponsabilitate, ignoranță, aroganță și sfidare.

EXCLUSIV Un temut inspector antifraudă, găsit spânzurat în casa părinților. Ce a scos la suprafață ancheta autorităților

05:00

VIDEO Condiția PNL-ului pentru a-l vota pe Alexandru Nazare, dacă este desemnat pentru funcția de premier. Ciucu îi transmite un avertisment clar

23:54

Considerat “un intelectual care poate coagula suflete și un simbol pentru viitorul creației intelectuale” de Ioan-Aurel Pop – președintele Academiei Române, Claudiu Dumitrache a dat de pământ cu vanitatea unora, spunând că “cinstea se cuvine cui face ceva pentru ceilalți, nu vouă, pentru propriul vostru amor, nu pentru ambițiile voastre”.

Referindu-se la cei care au profitat de anumite oportunități fără să se bazeze “în viața și lucrarea lor pe valorile autentice omenești”, Dumitrache a scris că “un monstru adevărat, din orice domeniu, este un învățător, îndrumător desăvârșit, o lumină tainică pentru ceilalți, nu un reflector artificial”.

Un prieten cu poezie frumoasă, care se pregătește de debut, a cerut recent unui cunoscut scriitor ca acesta să-i citească poeziile și să-i scrie o recenzie pentru prefața volumului. Scriitorul i-a solicitat suma de o mie de lei pentru atenția lui, însă tânărul poet abia își plătește chiria la facultate. Așa că a renunțat. Mă gândesc – ce ar spune marii Vieru, Dabija, Ioan Alexandru, Păunescu, Theodorescu sau Ștefănescu despre acest nou curent de intelectuali, care condiționează mintea sau chiar o subordonează banilor?

Mai-marilor, așa cum voi vă purtați cu noile generații care, mai devreme sau mai târziu, vor prelua ștafeta, indiferent cât de mult țineți ca aceasta să rămână la voi; așa cum ați tratat tineretul de azi, adică conducătorii de mâine, elevii și micii artiști, “prăpădiți”, care abia au bani să își cumpere manuale, instrumente, costume sau să își lanseze o carte ori o melodie, adică politicienii, primarii și somitățile artistice și intelectuale de peste câțiva ani; voi, “monștrii”, care vă doriți statui și străzi, teatre, opere, institute și case de cultură cu numele vostru, care credeți aiurea că vi se cuvin slava și cinstea datorită unor oportunități de care ați profitat cândva fără să vă bazați în viața și lucrarea voastră pe valorile autentice omenești – să cugetați că nu veți mai rămâne mult, iar o decizie, de consiliu județean sau local, prin care o stradă primește numele vostru, de exemplu, poate fi lejer desființată, peste câțiva ani, tocmai de noile generații pe care le-ați ignorat cu nesimțire, de parcă nu ar mai exista niciun viitor după voi.

”Voi, “monștri”, care, de fapt, nu înghițiți pe nimeni, care ați distrus acum solidaritatea, fraternitatea, meritocrația și valoarea muncii; voi, unii, cărora vă este frică de faptul că Eminescu ar putea să rămână etern și inegalabil, care ați tratat aceste noi generații cu iresponsabilitate, ignoranță, vanitate, aroganță, sfidare, care nu ați pus nicio piatră în mod real pentru un viitor sau prezent mai bun; în felul în care noi v-am simțit alături, așa cum ne-ați tratat de pe scena voastră politică sau artisitcă, așa o să vă fie cinstită memoria după ce vă vor muri cercurile de suport și specialiștii campaniilor de manipulare. Vi se va lua ceea ce iubiți cel mai mult: faima și laurii – pentru că munca voastră nu a fost în slujba nimănui”, mai notează Claudiu Dumitrache.

De altfel, scriitorul continuă: ”Voi, care vă doriți loc în istorie, bucurați-vă cât mai puteți de fala prezentului, pentru că nimeni important din viitor nu o să vă pomenească cu dragoste. Melodiile vă mor, se aud o vară și dispar; concertele de milioane de euro sunt efemere, vă aduc doar câștig material și impresii temporare; compromisurile făcute în politică nu vor fi valabile și peste 50 sau 100 de ani; cărțile care n-au zidit pe nimeni, dar care v-au fost și vă sunt premiate de juriile uniunilor pe interese, scrieri băgate pe gât de grupurile progresiste în toate vitrinele marilor librării, acesta nu vor fi citite sau apreciate și în viitor. Voi muriți. Și nu ați lăsat niciun fir de speranță în urmă, niciun ucenic care să vă plângă în dicționare, niciun om pe care să-l fi salvat de pe patul de spital și care să vă pomenească.

Cinstea se cuvine cui face ceva pentru ceilalți, nu vouă, pentru propriul vostru amor, nu pentru ambițiile voastre. Toți angajații, partenerii, colegii, slugile sau prietenii de lângă voi, care vă laudă acum și vă susțin în campanie sau când sunteți pe scenă, niciunul din aceștia nu vă iubește. Au și ei interesul lor, ca și voi. Cinstea adevărată, arată istoria, e la cine cinstește, nu la cine cumpără oamenii cu bani, cu putere, cu relații, cu promisiuni sau cu și pentru servicii felurite…

Nu aveți de ce să vă feriți de noi, dacă valoarea muncii voastre există. Noi vrem să învățăm de la voi. Un monstru adevărat, din orice domeniu, este un învățător, îndrumător desăvârșit, o lumină tainică pentru ceilalți, nu un reflector artificial. Și cine v-a băgat în cap că scrierile voastre, premiate la uniune, sunt mai importante decât Filocalia? De meditat, că poetul zice așa: “Nu vei afla vreodată că sufletul zboară, fie el de fier, Pe când niciun cavou din aur nu se ridică-n Cer!”.