Cum își amintește Marcel CIOLACU copilăria: Fiind cel mai MIC, eu trebuia să răspund la ușă, eu trebuia să cumpăr SIFOANE, eu trebuia să duc gunoiul

Șeful PSD, Marcel Ciolacu, devine foarte emoționat când este întrebat despre relația pe care a avut-o cu părinții și frații săi. Chiar dacă și-a „luat una după ceafă” de la mamă, prim-ministrul spune că și-a căpătat astfel echilibrul și respectul necondiționat pentru ceilalți oameni. Și dacă tot era cel mai mic din casă, Marcel Ciolacu era trimis ” să cumpăr sifoane, eu trebuia să duc gunoiul”, povestește acesta. 

Pentru că nimeni nu bănuia că mezinul familiei avea să devină premierul României, cei din familie îl trimiteau să încarce sifoanele sau să deschidă ușa musafirilor. Nu avea nici măcar camera lui proprie. Acesta povestește, cu umor, că, atunci când a plecat la facultate unul dintre frați, „s-a făcut echitate socială”, pentru că s-a mutat el acolo.

MILITAR SUA trec la un „regim de război”. Pentagonul vrea ca producătorii americani de automobile să producă armament pentru armata Statelor Unite

11:32

RELIGIE Pelerinaj istoric, pentru prima dată în România. Capul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe va fi adus de la Muntele Athos la Mănăstirea Pantocrator din Drăgănești-Vlașca

11:28

Cred că echilibrul îl am de la părinți. Cred că e prima oară când o spun: în viață, sunt lucruri mai groaznice decât moartea proprie. Și n-am zis-o niciodată. Eu am mai avut un frate și părinții mei l-au pierdut, eu nu l-am prins. A fost al doilea frate care s-a născut, Daniel. Stăteam și mă gândeam ce experiență de viață au avut părinții mei, care au prins și ei schimbările și, mai ales, tata venea dintr-o familie foarte săracă din Oltenia; mama,  dintr-o familie înstărită care a trebuit să cedeze totul ca dânsa să-și dea Bacalaureatul. Eu nu mi-am tutuit niciodată părinții. Niciodată,  eu nu mi-am permis să vorbesc cu „tu”, cu niciunul dintre părinți.

Nici prima palmă după ceafă, de la mamă, n-a uitat-o și, mai ales, motivul pentru care a încasat-o.

La sfârșit de săptămână,venea o doamnă la ușă care suna, ne aducea ouă de la țară, brânză, smântână. Eram mai mic. Normal fiind cel mai mic, eu trebuia să răspund la ușă, eu trebuia să cumpăr sifoane, eu trebuia să duc gunoiul. Am răspuns la ușă și i-am spus mamei: „A venit femeia!” Normal, că mi-am luat una din zbor, după ceafă, și mi-a zis:  „Fii atent cum vorbești! Doamna de la ușă, de fapt, vă hrănește pe toți trei! ” Din momentul acela, eu nu m-am adresat unei femei decât cu apelativul „doamnă”.

Însă, când vine vorba de frați,  lucrurile sunt mult mai simple și se bazează pe „echitate socială”. Despre relația cu aceștia, Marcel Ciolacu spune că a fost:

La început, mai frustrantă, pentru că ei aveau fiecare camera lui, eu nu aveam. Pe urmă, când Mihai a plecat la facultate, s-a făcut echitate socială;  m-am mutat din sufragerie și eu, în camera lui. Bineînțeles, că nu aveam voie să schimb prea multe, pentru că se întorcea la sfârșit de săptămână. Am avut o relație normală, am învățat foarte mult de la frați.  Mă lăsau să stau cu colegii lor, cu prietenii lor. Am acumulat mult mai mult și de aceea cred că toată viața am avut prieteni cu  vârstă mai mare decât bine și cumva mi-a prins bine acest lucru.

CITEȘTE ȘI:

Marcel Ciolacu, despre familia în care a crescut: ”Tata m-a trimis la muncă și înainte de armată, și după armată”

Marcel Ciolacu, despre PĂRINȚII săi: „Au fost călăuzele mele în viață. Care mai aveți norocul de a vă îmbrățișa părinții, bucurați-vă de prezența lor”