Ce spune Stela Enache despre PENSIA ei. ”Am muncit o viață întreagă cam degeaba”

Stela Enache, în vârstă de 75 de ani, a vorbit despre pensia pe care o are după 50 de ani petrecuți pe scenă. ”Am muncit o viață întreagă cam degeaba”, a spus aceasta.

Stela Enache este una dintre artistele din generația de aur a muzicii românești. În plan personal, aceasta a fost căsătorită cu regretatul compozitor Florin Bogardo, care a încetat din viață în anul 2009.

Melodia ”Ani de liceu” este una dintre piesele care au cucerit generații după generații de oameni. ”Ani de liceu” este un cântec scris în anul 1986 de compozitorul Florin Bogardo pe versurile textierului Sașa Georgescu și interpretat de Florin Bogardo și cântăreața Stela Enache, soția sa. Cântecul face parte din coloana sonoră a filmului ”Liceenii” (1987), în regia lui Nicolae Corjos.

Într-un interviu pe care l-a acordat pentru click.ro, Stela Enache a vorbit despre banii căștigați cu piesa menționată mai sus, dar și despre pensia pe care o are după cinci decenii petrecute pe scenă.

REȚETE Ciorba de perișoare de post. Este un festin, nu o soluție de avarie. Nu ai voie s-o ratezi

17:37

CONTROVERSĂ Dominic Fritz, despre numirea lui Viorel Caragea, la Uzina Sadu: „Poate există anumite interese să nu meargă mai departe această numire”

17:35

Ce spune Stela Enache despre pensia ei. ”Practic, a fost munca în zadar”

„Nu discutăm despre pensie, n-are niciun sens. Pot spune însă că am muncit o viață întreagă cam degeaba. Pe vremea mea, nu era cu carte de muncă, ni se luau niște bani, pentru ce, nu știu, nu exista cu asigurare. Am fost artist liber profesionist, am cântat mult și în străinătate, dar plăteam tot felul de impozite, habar n-am ce ne cereau. Iar când m-am dus să mă interesez, mi-au zis că nu știu ce bani am plătit. Practic, a fost munca în zadar. Nu mă plâng, însă, sunt și consilier cultural la o universitate din București, mai cânt, nu am predat armele”, a declarat Stela Enache.

Despre melodia ”Ani de liceu”, artista a spus:

”Nu m-am îmbogățit din această piesă, trăim în altă lume, dacă trăiam în America, nu mai aveam griji, poate că eram milionară. Piesa este o punte între generații. Copiii care vin la spectacolele mele habar n-au cine a compus-o, cine a cântat-o, căci o interpretează și alții și bine fac, eu nu mă supăr. Micuții cântă însă cu mine, lângă mine, îmi face o deosebită plăcere, iubesc copiii, mă strâng în brațe. Acum este însă o altă generație de artiști, în care eu nu mă prea regăsesc”.