Se credea sau nu Ceaușescu „trimisul lui Dumnezeu pe pământ”? Lavinia Betea: „Fenomenul puterii este extrem de nociv”

Lavinia Betea, istoric reputat, cercetător și doctor în psihologie socială, a fost invitata lui Adrian Artene la podcastul „ALTCEVA”. Printre altele, ea a răspuns la întrebarea: „Se credea sau nu Ceaușescu „trimisul lui Dumnezeu pe pământ”. Lavinia Betea a subliniat și că „Fenomenul puterii este extrem de nociv”.

„Da, al lui Mihai Viteazu, se trăgea dintr-un căpitan al lui Mihai Viteazu, pe urmă, au fost niște istorici, experti în istoria antică, voiau să demonstreze că, de fapt, capitala dacilor a fost în apropiere de Scornicești etc, și, dându-vă aceste exemple, cred că v-am răspuns, pe sfert, la întrebare. Fenomenul puterii este extrem de nociv. Sigur, e vorba și de personalitatea omului care accede la putere. Are niște ingrediente într-o cantitate mai mare și o calitate mai intensă decât omul obișnuit, spre exemplu, stimă de sine foarte ridicată. Asta putem să o constatăm la orice om care candidează la o funcție de deputat, spre exemplu. Eu nu am, spre exemplu, o stimă de sine înaltă, m-aș simți foarte prost să mă văd pe garduri, cu sloganul: votați-mă pe mine că vă face bine.

Și apoi există mediul în care un astfel de om ajunge. Mediul acela, pe care-l puteți observa, spre exemplu, eu, care am stat foarte mult în lumea învățământului, se creează în jurul unui rector. Când toți cei din jur vin și spun, apropo, am auzit la un moment dat o tânără asistentă care-i spunea rectoriței: „vă mulțumesc pentru indicațiile prețioase”, fata neștiind că aceasta era o sintagmă consacrată a limbii de lemn din vremea lui Ceaușescu. Ea o folosea cu mare naturalețe. Și oamenii aceștia care sunt înconjurați de alți cățărători către lumea puterii și care știu prea bine că depinde de cățărare reușita cățărării lor de acel individ, mai cu seamă într-o sicietate totalitară, și acela devine un fel de Dumnezeu pe pământ, nu este foarte greu, având în vedere și duratele lungi, în societățile totalitare în care ei se mențin, nu este deloc greu să–și imagineze că sunt niște oameni providențiali. Așa cum a crezut Hitler, spre exemplu, așa a crezut și a ajuns să creadă și Ceaușescu. Pentru că, argumentul cel mai bin, din punctul meu de vedere, este acesta: dacă nu ar fi crezut așa ceva, el chiar credea că vom ajunge în comunism înaintea celorlalți și că el este cel mai îndreptățit să ne conducă, ar fi abandonat puterea la timpul potrivit.

Că, cel târziu, la Congresul al XIV-lea, și asta așteptau de la el și cei care erau în jurul lui și care nu mai puteau da înapoi prin mecanismele prin care Ceaușescu le crease. Și ce bine ar fi făcut dacă abandona puterea atunci. Nu conta prea mult, pe atunci, conjunctura internațională respectivă. Dumneavoastră vorbeați de luna decembrie plină de evenimente. Și 1 decembrie 1918, apropo, Ceaușescu s-a născut în 1918 și-și făceau un titlu de glorie cei din jurul său că, uite, este aproape premonitoriu că s-a născut într-un astfel de an. Deci, și ceea ce s-a întâmplat, încununarea eforturilor de multe veacuri, eforturile acestea, speranțelor de unire a comunităților românilor s-a datorat unor împrejurări faste la nivel international. Iar în decembrie 1989 erau niște împrejurări, o conjunctură internațională care nu mai permitea rămânerea lui Ceaușescu, se prăbușea lumea în jur, iar el ținea cu dinții de putere. Atât de tare s-a cramponat de putere, încât a scos armata împotriva propriului popor. Și o spune Constantin Olteanu într-o carte, referindu-se la evenimentele din decembrie 1989, sub comanda lui Ceaușescu armata română a luptat pentru prima dată fără să știe cu cine și împotriva propriului popor”, a declarat Lavinia Betea.

Autorul recomandă:

Lavinia Betea, mărturii despre „Machiavelli”, influentul sfătuitor al soților Ceaușescu: „Era un om inteligent, foarte cultivat”