Prima dimineață cu ger este momentul în care cele mai multe baterii auto își arată limita. Vara, o baterie slăbită pornește motorul fără probleme, pentru că uleiul este fluid și pornirea cere puțin curent. La minus 5 grade, același motor se rotește greu, iar bateria, răcită, livrează doar o parte din curentul pe care îl dădea în iulie. Rezultatul se aude: un electromotor care învârte încet, apoi un clic și nimic.
O baterie auto este un dispozitiv chimic, iar reacțiile chimice încetinesc la frig. La 0 grade, o baterie obișnuită livrează cam două treimi din capacitatea de la 25 de grade, iar la minus 15 grade coboară spre jumătate. În același timp, motorul rece are nevoie de mai mult curent pentru pornire, pentru că uleiul este mai vâscos. Motorul cere mai mult curent exact atunci când bateria poate livra mai puțin.
La asta se adaugă drumurile scurte din oraș: alternatorul nu apucă să reîncarce complet bateria între două porniri, iar consumatorii de iarnă, dezaburirea lunetei, scaunele încălzite, farurile aprinse mai mult, consumă constant din ea. O baterie care intră în iarnă pe jumătate încărcată și nu este reîncărcată complet ajunge, după câteva săptămâni de frig, să nu mai țină pornirea.
Oricare dintre semnele de mai sus, apărut toamna, înseamnă că bateria trebuie testată înainte de primul ger, nu după.
Un voltmetru arată doar tensiunea în repaus: 12,6 V înseamnă baterie încărcată, 12,2 V înseamnă pe jumătate, sub 12 V înseamnă descărcată. Nu arată însă dacă bateria mai poate livra curentul de pornire. Pentru asta există testul de sarcină, cu un tester care măsoară curentul real de pornire și îl compară cu valoarea de pe etichetă. Durează două minute și se face la majoritatea service-urilor auto. Testerul spune direct dacă bateria este bună, trebuie reîncărcată sau trebuie înlocuită. Dacă verdictul este „înlocuire”, bateria mai poate porni mașina acum, dar nu va trece de iarnă.
Când vine momentul pentru o baterie auto nouă, contează trei parametri de pe eticheta bateriei vechi și din cartea mașinii: capacitatea în amperi-oră, curentul de pornire la rece și dimensiunile carcasei, inclusiv poziția bornelor. O baterie cu capacitate mai mică decât cea recomandată va fi solicitată permanent peste limită și va avea o durată de viață mai scurtă.
Tehnologia contează la fel de mult. Mașinile fără sistem start-stop merg cu o baterie clasică, cu plumb și acid. Cele cu start-stop au nevoie de EFB sau AGM, în funcție de ce a montat producătorul din fabrică: o baterie clasică pusă pe o mașină cu start-stop cedează în câteva luni, pentru că nu este construită pentru sutele de porniri zilnice. Regula simplă este să nu cobori sub tipul montat din fabrică. Cine vrea să înțeleagă diferențele dintre cele trei tehnologii și ce înseamnă fiecare cifră de pe etichetă găsește explicațiile în ghidul despre bateriile auto.
O baterie ține, în medie, între 4 și 6 ani. După 4 ani, chiar dacă mașina pornește vara fără probleme, prima săptămână de ger o poate scoate din uz. Dacă o schimbi preventiv, în octombrie sau noiembrie, plătești doar bateria. Dacă aștepți să cedeze în decembrie, plătești bateria, tractarea și o dimineață pierdută, iar la mașinile moderne o baterie care cedează brusc poate lăsa erori în calculatoarele de bord.
Bateria este singura piesă care, când cedează, oprește mașina complet, fără avertisment. Un test de două minute, făcut în octombrie, te scutește de cea mai frecventă pană de iarnă.