Politica românească – o țigănie

În ultimele zile suntem obligați să asistăm la pusul poalelor în cap și dezvelirea desuurilor unor înalte doamne ale politicii dâmbovițene.

În scandaloasa discuție apar vorbele ministrului Muncii, Mariana Câmpeanu, și cele ale președintelui Camerei Deputaților, Roberta Anastase. Prima zice că Roberta ar fi un fel de Mița Biciclista pe sistem electoral, care-i mituiește pe alegători cu niște biciclete ținute, deocamdată, la secret, în pivnița unei cârciumi din Ploiești, și că mai e și navetistă de Antalia și aprinzătoare de becuri de pom de iarnă, pe banii de pensii ai românilor.

Acuzata o trimite, în consecință, pe Mariana Câmpeanu la psihiatru, pe motiv că e „tulburată psihic” și pradă a unor „pusee grave de delir”, diagnostic susținut cu parafă și semnătură pe „fișă” cu antet de Camera Deputaților. „Așa ceva…”.

INEDIT Turnul Eiffel s-a aprins pentru Celine Dion: revenire spectaculoasă la Paris

11:15

ACCIDENT Elevi din Petroșani, loviți de un tramvai în Praga. Adolescenții au fost neatenți, în timp ce încercau să facă poze în centrul capitalei Cehiei

11:10

Dar de ce să ne prefacem că ne oripilăm de cearta doamnelor, când primii domni ai țării, Traian Băsescu și Victor Ponta, se porcăiesc pe scaunele Europei, ca într-un teatru absurd de Eugen Ionescu?!

De ce să ne prefacem că ne pasă de nivelul mărunt al politicii românești, scenă a unui scandal continuu, când de fapt ne place și ne umple sufletul de gregare satisfacții?! Dacă două doamne de la vârful politicii spun prostii cu patent – și fie vorba între noi, în orice țară cât de cât demnă și civilizată, ambele și-ar fi dat demisia în secunda doi -, dacă președintele și premierul se fac și ne fac de răs, într-un dialog stupid, chiar în creierii Europei, peste capetele noastre, dacă în fiecare sat, comună, oraș ori județ, țigănia politică e la ea acasă, asta ni se datorează nouă ca popor, necesar a fi conștient de cultura și valorile sale pe care nu le mai preferăm. Pe care le-am uitat în folosul unor parveniți ce acced la funcțiile politice, și pe care îi votăm magnetizați ca într-un carnaval al erorilor, rânjind de față cu prosteala lor.

Și dacă nu este încă de ajuns, la toamnă electoratul se va confrunta cu „uninominalul pur”. Un uninominal cu siglă de partid. Cum ar veni, vechea listă a partidului unic, împărțită pe sectoare sub deviza: „Mai răsfirați, băieți; mai răsfirați!”.

Abia la primăvară, în aprilie, o să vedem măsura păcălelii și cu ce ne-a procopsit indiferența. Odată cu declanșarea noilor scandaluri.