Un os vechi de 30.000 de ani, descoperit într-o peșteră din Franța, dezvăluie schimburi genetice între Europa de Est și Europa de Vest în timpul ultimei ere glaciare

Oamenii de știință au secvențiat genomul unei femei care a trăit acum 30.000 de ani și au descoperit că aceasta avea o ascendență genetică mixtă, din Europa de Est și Europa de Vest.

Oamenii de știință au secvențiat genomurile a trei persoane care au trăit în Europa în urmă cu 30.000 de ani, în Epoca de Piatră târzie, și au descoperit că acestea aveau legături biologice mai strânse decât credeau anterior cercetătorii. Noua descoperire sugerează că locuri precum sud-vestul Franței ar fi putut fi centre culturale esențiale în timpul ultimei ere glaciare, relatează Live Science.

Un os vechi de 30.000 de ani dezvăluie legături genetice în Europa

La scurt timp după dispariția neanderthalienilor din Europa, o cultură din Epoca de Piatră, cunoscută sub numele de Gravettian, s-a răspândit pe întregul continent. Artefactele descoperite în timpul săpăturilor arheologice — inclusiv obiecte de artă portabilă, precum „statuetele Venus” — au demonstrat că această cultură a existat aproximativ între 34.000 și 25.000 de ani în urmă. Cu toate acestea, ADN-ul antic a fost recuperat de la doar două duzini de schelete umane din perioada Gravettiană, astfel că întrebările privind ascendența acestor oameni au rămas fără răspuns.

Pe baza numărului redus de genomuri ale oamenilor din cultura Gravettiană secvențiate anterior, experții credeau că grupurile din Europa de Vest erau în mare parte separate de cele din Europa de Est. Însă, într-un studiu publicat pe 23 octombrie în revista Science Advances, cercetătorii au secvențiat genomurile a trei persoane care au trăit în teritoriile actuale ale Spaniei, Franței și Italiei în perioada Gravettiană. Aceștia au descoperit că una dintre persoane avea o ascendență genetică mixtă, care a evidențiat schimburi între estul și vestul Europei în urmă cu cel puțin 30.000 de ani.

„Rezultatele noastre arată că populațiile din Europa de Est și Europa de Vest nu erau atât de izolate genetic pe cât se presupunea anterior”, a declarat într-un comunicat autorul principal al studiului, Pere Gelabert, antropolog evoluționist la Universitatea din Viena.

Europenii de acum 30.000 de ani aveau origini comune

Noile informații despre ascendența mixtă provin de la o femeie care a murit în urmă cu aproximativ 30.000 de ani și ale cărei oase au fost descoperite în peștera Isturitz, din sud-vestul Franței. Folosită inițial de neanderthalieni, peștera Isturitz a fost locuită intermitent între aproximativ 80.000 și 10.000 de ani în urmă. În peșteră au fost descoperite și cupe realizate din cranii umane, datate aproximativ între 15.000 și 12.000 de ani în urmă.

Cercetătorii au descoperit că ADN-ul femeii din cultura Gravettiană, găsit în peștera Isturitz, era cel mai asemănător cu genomurile cunoscute anterior din Europa de Vest, dar prezenta și o legătură interesantă cu grupurile din Europa de Est și Europa Centrală.

Această descoperire a unui flux genetic dinspre est este neobișnuită pentru Epoca de Piatră târzie, cunoscută și sub numele de Paleoliticul superior, au scris cercetătorii în studiu. Acest fenomen „ar putea fi explicat prin deplasările populațiilor din Europa de Est în perioada Gravettiană, care au contribuit în cele din urmă la această ascendență genetică în Isturitz”. Mai exact, cercetătorii au datat acest „impuls” al fluxului genetic în urmă cu aproximativ 31.500–32.500 de ani.

Dovezile ADN susțin teoria arheologică potrivit căreia peștera Isturitz a fost un important centru cultural și biologic timp de zeci de mii de ani în Epoca de Piatră târzie, deoarece era situată într-un punct de trecere esențial între Europa continentală și Peninsula Iberică, au scris cercetătorii.

Toate cele trei genomuri ale oamenilor din cultura Gravettiană, secvențiate recent, au dezvăluit legături biologice strânse cu grupurile din Europa de Vest, precum și trăsături genetice care sugerează că aceștia aveau pielea închisă la culoare, părul închis la culoare și ochii închiși la culoare. Mai mult, toți aveau părinți care nu erau înrudiți îndeaproape, ceea ce sugerează că aceste populații ar fi putut evita în mod activ consangvinizarea.

„Per ansamblu, rezultatele noastre sugerează că structura populațiilor și fluxul genetic din Europa de Vest în perioada Gravettiană erau mai complexe și mai dinamice decât se presupunea anterior”, au scris cercetătorii.