Cercetătorii au descoperit de ce este încă în viață cel mai bătrân animal terestru din lume. Broasca țestoasă Jonathan are aproape 200 de ani

Jonathan, o broască țestoasă gigantică de Aldabra, este considerată cel mai bătrân animal terestru viu cunoscut. Are între 192 și 194 de ani, iar cercetătorii au analizat ADN-ul său pentru a afla cum a reușit să trăiască atât de mult. Studiul a identificat 287 de variante genetice unice, dintre care unele ar putea avea legătură cu procesul de îmbătrânire și cu menținerea sănătății celulelor.

Broasca țestoasă Jonathan are aproape 200 de ani

Jonathan s-a născut în Seychelles și a fost adus pe insula Sfânta Elena, în Atlanticul de Sud, în anul 1882. Pentru că era deja adult atunci când a fost vândut, cercetătorii estimează că are între 192 și 194 de ani.

ACTUALITATE 10 Octombrie, calendarul zilei: Laura Stoica ar fi împlinit 59 de ani. Ziua Mondială a Sănătății Mintale

07:15

ISTORIE Povestea regelui viking care a dat numele tehnologiei Bluetooth, folosită astăzi de miliarde de oameni

07:00

 Loading ...

Asta înseamnă că Jonathan era deja adult în perioada în care Abraham Lincoln și Charles Darwin se aflau în centrul atenției. Broasca țestoasă aparține speciei Aldabrachelys gigantea, cunoscută pentru durata mare de viață.

Cu toate acestea, vârsta lui Jonathan este neobișnuită chiar și pentru această specie. Un studiu anterior a estimat că durata medie de viață a țestoaselor Aldabra este de aproximativ 80 de ani, iar cea mai mare vârstă înregistrată pentru această specie a fost de 96 de ani.

„În ceea ce privește longevitatea, este excepțional pentru specia sa”, a declarat pentru IFLScience dr. Stephen Clark, autorul studiului, CEO și șef de cercetare la organizația non-profit Kallel Labs.

Cercetătorii au analizat ADN-ul lui Jonathan

Pentru a înțelege cum a reușit Jonathan să trăiască aproape două secole, o echipă internațională de cercetători i-a analizat genomul. O mostră de ADN a fost obținută cu ajutorul medicului veterinar care se ocupă de Jonathan. Cercetătorii au secvențiat genomul și l-au comparat cu cel al altor patru țestoase Aldabra, cu vârste cuprinse între 5 și 90 de ani.

Analiza a identificat 287 de variante genetice unice la Jonathan. Unele dintre acestea sunt asociate cu procese importante pentru organism, inclusiv repararea ADN-ului, menținerea telomerilor, reglarea insulinei, funcționarea mitocondriilor și protecția împotriva cancerului.

Telomerii sunt structuri aflate la capetele cromozomilor și se scurtează pe măsură ce celulele se divid. Menținerea lor este considerată unul dintre mecanismele importante legate de îmbătrânirea celulară.

Genele lui Jonathan ar putea încetini îmbătrânirea

Cercetătorii au descoperit că unele dintre genele lui Jonathan ar putea contribui la încetinirea procesului de îmbătrânire.

„Are niște gene care încetinesc și mai mult efectele îmbătrânirii – de exemplu, prin repararea ADN-ului – dar are și regulatori genetici deosebit de stabili care mențin celulele sale funcționale mult timp după ce ale noastre ar fi întâmpinat probleme”, a declarat pentru IFLScience dr. Justin Gerlach, biolog la Universitatea din Cambridge și unul dintre autorii studiului.

Practic, aceste caracteristici genetice ar putea ajuta organismul lui Jonathan să reziste mai bine deteriorării acumulate de-a lungul timpului. Unul dintre cele mai interesante rezultate ale studiului a fost legat de anumite regiuni genetice numite promotori. Acestea au rolul de a controla activitatea unor gene.

La Jonathan, cercetătorii au observat că unii dintre acești promotori aveau caracteristici asemănătoare cu cele observate la o țestoasă Aldabra de doar 5 ani.

„Singurul lucru pe care l-am descoperit cu siguranță și care l-a diferențiat de ceilalți Aldabra din studiul nostru este că are niște promotori genetici care arată foarte tineri, la fel de tineri ca broasca țestoasă de 5 ani pe care am analizat-o”, a explicat Stephen Clark.

Aceleași regiuni genetice au prezentat semne de îmbătrânire la două țestoase Aldabra de 91 de ani analizate în cadrul cercetării.

Cercetătorii au identificat 272 de gene asociate în principal cu funcționarea mitocondriilor. Mitocondriile sunt structuri din interiorul celulelor care produc energia necesară organismului. Potrivit cercetătorilor, este posibil ca mitocondriile lui Jonathan să își păstreze funcția mai bine decât cele ale altor țestoase foarte bătrâne.

Jonathan nu este singura țestoasă cu o durată de viață neobișnuit de mare

Cercetătorii atrag atenția că, în orice populație, există indivizi care trăiesc mult mai mult decât media. Uneori, acest lucru poate fi legat de gene moștenite, care oferă anumite avantaje, dar și de șansa de a evita bolile, accidentele și alte pericole.

Și mediul în care trăiește un animal poate avea un rol important. În cazul lui Jonathan, condițiile de viață sunt favorabile. Broasca țestoasă își petrece zilele pe terenul din jurul Plantation House, reședința oficială a guvernatorului insulei Sfânta Elena. Zona nu are prădători care să îi pună viața în pericol.

Din cauza vederii și mirosului slabe, Jonathan este hrănit manual de o echipă de veterinari și îngrijitori.

Cercetătorii consideră însă că aceste condiții nu explică singure longevitatea sa. Particularitățile genetice identificate în cadrul studiului ar putea avea un rol important.

Ar putea Jonathan să aparțină unei populații diferite?

O altă posibilitate analizată de cercetători este ca Jonathan să provină dintr-o populație sau chiar dintr-o subspecie de țestoase Aldabra care are o durată de viață mai mare decât media.

Deocamdată, oamenii de știință nu pot confirma această ipoteză. Pentru a afla dacă Jonathan este diferit din punct de vedere genetic de alte exemplare ale speciei sale, cercetătorii vor să analizeze ADN-ul unui număr mai mare de țestoase.

Pe atolul Aldabra, de unde provine specia, trăiesc aproximativ 100.000 de țestoase Aldabra. Cercetătorii intenționează să compare genomul mai multor exemplare cu cel al lui Jonathan.

„Ar putea fi o subspecie de Aldabra, o subspecie anume care trăiește mai mult decât Aldabra medie, dar încă nu știm acest lucru. Kallel vrea să secvențieze mai mulți Aldabra ca el”, a declarat Stephen Clark.

Prin compararea acestor date, specialiștii speră să afle dacă longevitatea lui Jonathan este rezultatul unor caracteristici genetice rare sau dacă anumite mecanisme care încetinesc îmbătrânirea sunt mai răspândite în rândul țestoaselor Aldabra.